Get Adobe Flash player
ziare.antena3.ro

Arhive



Vă mulţumim, giurgiuveni! Aţi făcut ca GIURGIUVEANUL să fie cel mai citit ziar! Împreună suntem cei mai buni!

Giurgiuveanul headerwww.giurgiuveanul.ro a luat fiinţă în 2009, ne referim la ediția electronică,  şi a avut o evoluţie unică pe piaţa presei locale româneşti, devenind nu numai cel mai citit ziar din Giurgiu, dar şi unul dintre cele mai citite cotidiene locale din România. La acest moment, www.giurgiuveanul.ro se află pe locul 120 în Categoria Știri/Mass-media, conform http://www.trafic.ro.

În medie, peste 3.000 de vizitatori unici pe zi aleg www.giurgiuveanul.ro, pentru că suntem un cotidian al giurgiuvenilor de pretutindeni. Fie că sunt acasă, în județul Giurgiu, fie pe alte meleaguri în Europa, Asia, America sau Australia, giurgiuvenii au trăit cele mai emoţionante şi importante evenimente, împărtăşind bucurii sau tristeţi, alături de www.giurgiuveanul.ro.

Vă mulțumim tuturor.

Următoarea publicație electronică giurgiuveană se află la 107 locuri diferență, mai exact pe poziția 227 în categoria Ştiri/Mass-media.

 

Comentariile voastre sunt încurajate şi deschise. Injuriile, insultele, calomniile sau orice tip de comentariu agresiv sau neargumentat vor fi eliminate.
De acelaşi tratament vor avea parte şi atacurile personale asupra altor cititori, sau asupra persoanelor publice ori asupra autorilor materialelor.
Vă mulţumim pentru înţelegere.

3 Responses to Vă mulţumim, giurgiuveni! Aţi făcut ca GIURGIUVEANUL să fie cel mai citit ziar! Împreună suntem cei mai buni!

  • ionut says:

    Ne putem exprima parerile mult mai usor prin intermediul vostru cu privire la orasul nostru, implicit la viitorul nostru si la altele, daca cine trebuie, tine cont si de parerile noastre. Altfel ar fi trebuit sa ne spunem problemele la Primarie, la Politie, la Prefectura, etc si ne-ar fi fost mai greu. Multumim si noi ca existati.

  • Anton Gheorghe says:

    Cu oarece intarziere(fiind plecat),imi exprim cateva pareri privind motivele succesului ziarului „Giurgiuveanul”:
    1.Redescoperirea trecutului orasului,prin imagini,poze,vederi,filme si texte,care au produs o vie emotie in randul celor care au prins centrul vechi,dar si in randul tinerilor interesati de istoria orasului natal.
    2.Multitudinea,varietatea si actualitatea materialelor publicate,insotite de imagini sugestive,realizate in conditii grafice deosebite.
    3.Rigoarea impusa celor care posteaza comentarii,de a folosi un limbaj civilizat,fara injurii,calomnii,insulte sau atacuri la persoana.
    4.Neimplicarea in politica,echidistanta fata de partide si curente politice.
    5.Nu in ultimul rand-harnicia jurnalistilor,despre care am observat ca desfasoara activitate de teren si redactionala inclusiv sambata si duminica.
    Sunt sigur ca lista ar putea continua.
    P.S.Va multumesc pentru faptul ca mi-ati postat toate comentariile!Cat timp am fost plecat,fetita mea care este in clasa a VIII-a ,a scos la imprimanta toate comentariile si le-a prins intr-o brosura pe care a scis „Giurgiu.Amintiri din orasul copilariei”.Mi-a spus ca cel mai mult i-a placut „Micuta dansatoare”,pe care a citit-o impreuna cu catava colege,dintre care una cu talent de „critic literar”a spus ca „povestirea surprinde cu delicatete primii fiori de dragoste ai unei pustoice”…

  • Anton Gheorghe says:

    Revin cu o erata,trebuia sa scriu…”ai unei pustoaice”…Intre timp fiica mea m-a rugat sa-i povestesc cate ceva despre „colega ce revine des in amintirile tale si despre care ai scris ca ai insotit-o pana in statia Giurgiu-Nord,cand a plecat sa dea examen de admitere la facultate,la Iasi”.I-am povestit ca a fost cea mai desteapta colega din Liceul de la Giurgiu,ca era o fata minunata,foarte buna la suflet.I-am aratat si cateva fotografii de cand avea 18 ani,a examinat cu atentie fiecare poza,o intorcea pe o parte si pe alta,pronuntand de fiecare data „oauuu!”.
    „Mai povesteste!,zice”.Dupa ce am intrat la Scoala de Aviatie iar ea a devenit studenta,nu ne mai puteam intalni cu niciun chip.Eu aveam toata vara program de zbor si abia toamna tarziu(in functie de vreme)aveam o luna de vacanta.Asa ca in prima vacanta,in loc s-o iau spre Giurgiu,am luat trenul spre Iasi.(Aici atentia domnisoarei devine maxima).”Si ce s-a intamplat?”.
    Din gara am luat-o pe jos catre campusul universitar,unde am stat de vorba pe o banca asa,pret de vreo ora,intre doua trenuri.”Si ce-ati vorbit?”.I-am povestit despre frumusetea zborului,despre bucuria unui coleg care iese la simpla comanda(adica zboara pentru prima data singur) si alte asemenea.(Aici am avut senzatia ca Antonia e pe cale sa pufneasca in ras dar poate mi s-a parut).”Si cum s-a terminat povestea?”.Povestea s-a terminat de la sine,ne-am dat seama fiecare in parte ca drumurile alese de noi doi in viata sunt precum doua drepte paralele ,care, stii tu din Geometrie unde se intalnesc.”Ai mai vazut-o vreodata?”.O singura data ,prin 1981,cand cobora din tren in gara Bucuresti-Progresu,era insotita de un barbat cam de aceeasi varsta,cred ca nici nu m-a observat.
    Dupa aceasta discutie „de suflet”,ceva s-a intamplat cu fata mea,a devenit mai ascultatoare,a mai renuntat la spiritul de fronda.Chiar adineauri a batut sfios la usa intredeschisa a biroului si m-a rugat „daca pot s-o ajut la mate ca nu prea pricepe cum” devine treaba” cu ‘teorema celor trei perpendiculare’si cu ‘unghiul diedru’…”

Arhive