S-a stins o voce care a iubit scena și cuvântul. Mircea M. Ionescu a plecat dintre noi, lăsând în urmă o lume mai săracă…
Există oameni pe care îi cunoști și îi admiri de la distanță. Și există oameni pe care ai privilegiul să-i întâlnești, să lucrezi alături de ei și să descoperi că sunt la fel de valoroși ca oameni, pe cât sunt de mari ca profesioniști.
Astăzi scriu aceste rânduri cu tristețe.
Jurnalistul, prozatorul și dramaturgul Mircea M. Ionescu a plecat la cele veșnice, la vârsta de 80 de ani, lăsând în urmă nu doar o operă impresionantă, ci și un gol greu de umplut în presa și cultura românească.
L-am cunoscut. Am avut onoarea și bucuria de a colabora cu domnia sa, iar întâlnirile noastre mi-au rămas întipărite în memorie. Era unul dintre acei oameni care vorbeau cu aceeași pasiune despre teatru, literatură, gazetărie sau viață. Avea un farmec aparte, o cultură vastă și o eleganță rar întâlnită, iar fiecare dialog cu el devenea, fără să-ți dai seama, o lecție.
Nu era doar un scriitor talentat sau un jurnalist experimentat. Era un povestitor desăvârșit, un om care știa să dea greutate fiecărui cuvânt și să transforme experiențele de viață în pagini memorabile.
Volume precum „Asasinul acordă interviuri”, „Pierdut în New York”, „Hamlet a murit degeaba”, „Deținuți în Statuia Libertății” sau „Condamnat la Libertate” vor rămâne mărturii ale unui spirit creator care nu a încetat niciodată să caute adevărul despre om și despre lumea în care trăim.
Pentru noi, giurgiuvenii, Mircea M. Ionescu va rămâne întotdeauna legat de Teatrul „Tudor Vianu”, pe care l-a condus între anii 2010 și 2016.
Au fost ani în care instituția a cunoscut o perioadă de efervescență culturală. A adus spectacole, proiecte, idei și, mai ales, a reușit să redea teatrului rolul său firesc: acela de loc în care oamenii vin să simtă, să gândească și să se regăsească.
Destinul a făcut ca, în anul 2023, întreaga sa carieră să fie răsplătită prin Premiul „Aurel Neagu”, acordat de Asociația Presei Sportive din România. Era o recunoaștere firească pentru un om care și-a dedicat viața cuvântului scris și valorilor autentice.
Dar dincolo de toate funcțiile, premiile și cărțile publicate, eu voi păstra în suflet imaginea unui om cald, cultivat și generos. Un om care știa să asculte, să încurajeze și să ofere, fără ostentație, din experiența sa celor din jur.
Astăzi, scena vieții sale s-a cufundat în liniște.
Cortina a căzut peste ultimul act, însă actorul nu va părăsi niciodată cu adevărat scena memoriei noastre. Atâta vreme cât îi vom citi cărțile, îi vom pomeni numele și ne vom aminti de întâlnirile cu el, Mircea M. Ionescu va continua să trăiască prin opera și prin amintirea celor care au avut privilegiul de a-l cunoaște.
Drum lin, domnule Mircea M. Ionescu!
Vă mulțumesc pentru fiecare conversație, pentru fiecare sfat și pentru onoarea de a vă fi cunoscut. Giurgiul și cultura românească sunt astăzi mai sărace.
Dumnezeu să vă odihnească în pace!
Vasile Arcanu















