Creştinii ortodocşi îl pomenesc, pe 10 februarie, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie. A fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică şi a trăit la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea, când conducător al oraşului Magnezia era Lucian.

În anul 202, adică în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211) când s-a pornit persecuţia împotriva creştinilor, Sfântul a fost prins, adus înaintea lui Lucian şi obligat să jertfească zeilor.

Sfântul Haralambie nu a acceptat şi a fost supus la chinuri pe care le-a răbdat cu multă credinţă. Călăii Porfiriu şi Vaptos şi trei femei care au văzut cum a răbdat chinurile Sf. Haralambie s-au lepădat de credinţa păgână şi s-au convertit la creştinism, însă dregătorul a poruncit ca toţi să fie ucişi. Apoi, însuşi dregătorul l-a bătut, dar îndată i-au căzut mâinile. Sfântul Haralambie s-a rugat lui Dumnezeu şi l-a vindecat pe dregător printr-o minune, iar la câteva zile acesta s-a botezat. În timpul vieţii sale pământeşti Sfântul Haralambie a făcut numeroase minuni. A trecut la Domnul la vârsta de 113 ani.

Cultul său a cunoscut o înflorire deosebită între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, în special la sate, Sfântul fiind apărător al oamenilor împotriva ciumei.

Cronicile consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situaţii grele, cum au fost „ciuma lui Caragea Vodă” din 1813, dar şi foametea din vremea lui Alexandru Moruzi, din 1795, şi au ridicat biserici în cinstea sa.

În Episcopia Giurgiului, părticele din moaştele acestui martir al Bisericii se află în biserica Parohiei „Sf. Mc. Haralambie” (foto) din municipiul Giurgiu. Sfintele odoare au fost oferite sfântului locaş în anul 2009, de către Preasfinţitul Părinte Episcop Ambrozie.