În Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Voievodala Mănăstire Comana a primit, sâmbată, 17 iunie 2017, vizita fostului deţinut politic, profesorul şi scriitorul Marcel Petrișor.

Cu acest prilej, Întâistătătorul Episcopiei Giurgiului, însoțit de Părintele Arhimamndrit Mihail Muscariu, stareţul Mănăstirii Comana și Exarh al mănăstirilor din județul nostru și de Părintele consilier social Valentin Ștefan, a prezentat distinsului oaspete incinta ansamblului monahal, care cuprinde biserica mare a Mănăstirii, Muzeul şi Lapidariul, precum şi Casa Domnească. Aici, Preasfinția Sa a vorbit fostului deținut politic despre istoria și restaurarea Mausoleului Eroilor din primul război mondial din incinta Voievodalei Mănăstiri.

În continuare, domnul Marcel Petrișor a subliniat, printre multe altele, faptul că mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu poate astăzi să întâlnească închidere și refuz, moduri de a gândi și de a trăi care sunt depărtate de căutarea lui Dumnezeu și a adevărului. Întâlnirea, a reprezentat pentru cei prezenți, o experiență deosebită, deoarece domnul Marcel Petrişor a mărturisit cum a ispăşit aproape 14 ani de tem­niţă în regimul comunist, fiind coleg de celulă cu cei mai iluştri reprezentanţi ai aris­to­craţiei spiri­tua­le a României in­ter­be­lice.

Tot de la domnia sa am aflat faptul că în închisoare şi-a des­coperit şi vo­caţia de scriitor, care avea să-i dea, după ani de puş­că­rie, o nouă viaţă. În cărţile sale, Mar­cel Petrişor evocă o lume ro­mâ­nească fabuloa­să, în care legen­de, mi­turi, întâm­plări fan­tastice şi eroi ade­văraţi se regă­sesc alături de personaje obiş­nuite şi obi­ceiuri cotidiene ale unor timpuri pline de un farmec azi dis­părut, potrivit site-ului Episcopiei Giurgiului (http://episcopiagiurgiului.ro/Stiri/showarticle.php?articleID=5261).

Marcel Petrişor spune că, deşi suferinţele fizice din temințele comuniste au fost incredibil de mari, cele psihice au fost mult mai mari: „nu suferinţele fizice. Pentru că eu sunt nesimţit dintr-un anumit punct de vedere. Dar eu am avut un lucru în cap. Mi-am spus: asta e închisoarea. Şi ştiam că aşa se spune şi la ţară: duşmanul propune, dar Domnul dispune pedeapsa şi cât ţine. Numai că atunci când m-au condamnat la moarte mi s-au înmuiat rezervele rezistenţei şi mi-am văzut toată copilăria şi toată viaţa până la recurs”.

„Dacă Dumnezeu m-a scos din puşcărie am zis măcar să scriu ce am păţit. Nu mă interesează dacă e operă literară. Mă bucur că nu-i scrisă prost. A fost voia lui Dumnezeu că am ajuns lângă Gheorghe Calciu şi Costache Oprişan, pentru că pe vremea aceea Calciu îşi revenea după Piteşti. Eu îi datorez lui Calciu viaţa„, spune domnul Marcel Petrişor.

La final, Preasfinţitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a oferit domnului profesor Marcel Petrișor mai multe albume apărute la editura eparhiei noastre. La rândul său, acesta a oferit Chiriarhului nostru și bibliotecii Mănăstirii Comana mai multe volume din publicațiile sale.