Unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi contemporani în lumea ortodoxă este Cuviosul Paisie Aghioritul, pe care îl sărbătorim astăzi.

Credincioșii sunt așteptați la Hramul Cuviosului Paisie Aghioritul, care este al doilea hram al Schitului Sf. Nicolae din Giurgiu.

În ajunul prăznuirii hramului, aseară, un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dr. Teoodor Şerban, vicarul Episcopiei Giurgiului, a oficiat slujba Privegherii la Biserica Schitului „Sf. Nicolae”.

Astăzi va avea loc Sfânta Liturghie, care va fi, de asemenea,  oficiată de un sobor de preoți și diaconi, urmată de o agapă frăţească.

„Îi aşteptăm pe toţi credincioşii care doresc, la hramul Mănăstirii noastre”, ne-a spus Preacuviosul Părinte Protosinghel Nicolae Matei, stareţul acestui Schit.

Cine a fost Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie s-a născut în Farasa, localitate din Asia Mică, la 200 km de Cezareea Capadociei, în ziua de 25 iulie 1924, la sărbătoarea Adormirii Sfintei și Dreptei Ana, în familia unor oameni evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos Eznepidis și era conducătorul locuitorilor din Farasa.

În localitatea natală, pe 7 august 1924, a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a oferit la botez propriul său nume. În urma schimbului de populaţie dintre Turcia şi Grecia, familia sa s-a stabilit în localitatea Konița (nordul Greciei), unde copilul Arsenie Eznepidis a urmat cursurile școlii primare.

Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar.

În 1945 s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie și prin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acțiunilor militare din timpului războiului civil din Grecia.

După îndeplinirea serviciului militar, în anul 1950, merge în Muntele Athos, însă, la rugămintea tatălui său, revine acasă. În a doua sa călătorie la Muntele Athos, va lua hotărârea de a rămâne definitiv aici. În anul 1953 ajunge la Mănăstirea Esfigmenu, unde în anul 1954 este făcut rasofor. În anul 1956, merge la Mănăstirea Filotheu, unde viețuia ca monah și un unchi de-al său.

La 3 martie 1957, primeşte schima mică, cu numele de Paisie. În 1958 pleacă din Muntele Athos la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, la Stomio – Konița. Acolo rămâne până în 1962, când pleacă în Muntele Sinai și locuieşte la chilia Sfinților Galaction și Epistimia. În anul 1964, revine în Muntele Athos și se stabileşte la Schitul Ivironului, în chilia Sfinților Arhangheli. Atunci s-a legat și mai mult duhovnicește de Sfântul stareț Tihon, rus de neam, care se nevoia la Chilia Cinstitei Cruci a Mănăstirii Stavronikita. Acesta i-a dat schima mare la 11 ianuarie 1966. În acest an a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenței unor bronșiectazii (dilatație a bronhiilor).

Pe la sfârșitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) și s-a stabilit la chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră. În 1968, a mers la Mănăstirea Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viața idioritmică la cea chinovială, precum și la punerea bazelor duhovnicești ale noii obști.

Pe 10 septembrie 1968 a adormit în Domnul duhovnicul său, Cuviosul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale și, ascultându-i dorința, i-a urmat peste puțin timp (1 martie 1969) la Chilia `Sfânta Cruce~, unde a rămas până în 1979, când s-a înscris ca monah, aparținând de Mănăstirea Kutlumuș, și a preluat Chilia Nașterii Maicii Domnului-Panaguda. Începând cu anul 1988, starea de sănătate a Cuviosului Paisie s-a agravat.

Părăseşte pentru ultima oară Muntele Athos pe 10 noiembrie 1993.

I s-a descoperit o tumoare la intestinul gros şi în data de 4 februarie 1994 a fost operat la Spitalul Theaghnio din Tesalonic, apoi a fost dus la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti pentru a fi îngrijit, unde a trecut la cele veşnice, pe 12 iulie 1994, la ora 23:00, într-o zi de marți. Potrivit dorinţei sale, a fost înmormântat în această mănăstire.