An de an, la sfârşitul Anului Bisericesc, pe 29 august, creştinătatea prăznuieşte cu evlavie şi tristeţe moartea martirică a Proorocului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, ultimul mare profet al Vechiului Testament şi Sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament. Proorocul Ioan Botezătorul, numit de Sfinţii Părinţi „Îngerul pustiei” a dezvăluit lumii, pentru prima dată, că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu.

Regele Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mare fast, în apropierea sărbătorii de Paşte. La această aniversare, regele i-a invitat pe toţi nobilii din regat. Pentru Irodiada era momentul potrivit să se răzbune.

Cu acest prilej, Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria cu Filip, fratele regelui, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor. Ea a fost admirată de toţi nobilii invitaţi la aniversare şi, mai ales, de Irod. Acesta  i-a promis, drept recompensă, că-i îndeplineşte orice dorinţă, chiar şi o jumătate din regat.

Sfătuită de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui să-i împlinească o dorinţă surprizătoare: să i se aducă, pe un taler de aur, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Documentele vremii susţin că Irod a fost uimit şi derutat când a auzit ce dorinţă trebuia să-i împlinească Salomeei. Din păcate, datorită asistenţei numeroase, martoră la eveniment, Irod a crezut de cuvinţă că trebuie să-şi respecte jurământul. În acelaşi timp, oaspeţii regelui, nobilii din regat,  martorii nefericitei întâmplări, aşteptau cu multă curiozitate să vadă în ce măsură Irod îşi va respecta promisiunea. De aceea, sentinţa a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan chiar în faţa temniţei din palatului Maherus.

Capul însângerat al Proorocului a fost adus pe un taler de aur, iar Salomeea i-a prezentat Irodiadei mult aşteptatul trofeu.

Sărbătoarea închinată Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de doliu şi de post aspru, fiind ultimul praznic important din Anul Bisericesc care se încheie pe 31 august. Totodată, creştinii postesc în această zi urmând exemplul Profetului Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor dintre oameni.

Tradiţii

• Din pioşenie, astăzi nu se consumă nici alimente de culoarea sângelui, nu se mănâncă fructe şi legume de culoare roşie, nu se bea vin roşu şi nici o băutură de culoare roşie, pentru că aceste alimente amintesc de sângele vărsat de Prooroc în timpul decapitării sale.
• Pentru a scăpa de boli de familie moştenite, credincioşii ajunează sau consumă numai struguri, în ziua praznicului. Se spune că prin împlinirea ritualului, bolnavii se vindecă de bolile moştenite din familie.
• În ziua praznicului se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi. Aceste alimente se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate, dar nu se pun pe tipsie (tavă mare, rotundă), aşa cum a fost pus capul Botezătorului, după decapitare.
• Se pregătesc ofrande în memoria rudelor decedate în condiţii suspecte, în majoritatea zonelor ţării, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile care au rude decedate în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere. Totodată, în memoria acestora se împart pachete cu struguri, pâine şi căni cu apă, ofrande sfinţite la biserică.
• În gospodărie nu se folosesc obiectele ascuţite în această zi, în gospodării nu se folosesc obiectele ascuţite-cuţite sau furculiţe. Chiar şi pâinea se rupe cu mâna.
• Pentru sănătate, postitorii să consume doar turtă preparată din grâu sau din mălai, pentru menţinerea sănătăţii, aproape toţi postitorii respectă o datină străveche.
• Tradiţia spune că, pentru a ne împlini o dorinţă, trebuie să postim până la apusul soarelui. În ziua praznicului, nu se face dezlegare la mâncarea de dulce şi este bine să ţinem seama de această interdicţie.
• Credincioşii care se confruntă cu probleme de sănătate şi cu numeroase pabuge trebuie să practice postul negru şi să se roage la o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul. Din vremuri îndepărtate, credincioşii care au împlinit această datină au scăpat de efectele farmecelor şi blestemelor.