{"id":29634,"date":"2016-05-10T18:58:50","date_gmt":"2016-05-10T15:58:50","guid":{"rendered":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/?p=29634"},"modified":"2016-05-10T18:59:01","modified_gmt":"2016-05-10T15:59:01","slug":"carol-al-romaniei-in-documente-de-arhiva-giurgiuvene","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/carol-al-romaniei-in-documente-de-arhiva-giurgiuvene\/","title":{"rendered":"CAROL I al ROM\u00c2NIEI \u00een documente de arhiv\u0103 giurgiuvene"},"content":{"rendered":"

\"poza3\"<\/a>S-au \u00eemplinit de cur\u00e2nd 160 de ani de la venirea \u015fi urcarea pe tron a lui Carol I PERSONALITATE PROEMINENT\u0102 \u00een istoria\u00a0 ROM\u00c2NIEI\u00a0 MODERNE.<\/strong><\/p>\n

Carol I al Rom\u00e2niei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen<\/strong>, pe numele s\u0103u complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen<\/strong>, s-a n\u0103scut la data de 20 aprilie<\/a> 1839<\/a>, la Sigmaringen<\/a> \u015fi a\u00a0 decedat la data de \u00a010 octombrie<\/a> 1914<\/a>, la Sinaia<\/a>, \u00a0a fost domnitorul<\/a>, apoi regele<\/a> Rom\u00e2niei<\/a>, care a condus Principatele Rom\u00e2ne<\/a> \u015fi apoi Rom\u00e2nia dup\u0103 abdicarea for\u0163at\u0103 de o lovitur\u0103 de stat a lui Alexandru Ioan Cuza<\/a>.<\/p>\n

\u00cen cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lung\u0103 domnie din istoria statelor rom\u00e2ne\u015fti), Carol I a ob\u0163inut independen\u0163a \u0163\u0103rii<\/a>, datorit\u0103 c\u0103reia i-a \u015fi crescut imens prestigiul, a redresat economia<\/a>, a dotat Rom\u00e2nia cu o serie de institu\u0163ii specifice statului modern \u015fi a pus bazele unei dinastii. A construit \u00een mun\u0163ii Carpa\u0163i<\/a> castelul Pele\u015f<\/a>, care a r\u0103mas \u015fi acum una dintre cele mai vizitate atrac\u0163ii turistice ale \u0163\u0103rii. Dup\u0103 r\u0103zboiul ruso-turc (1877-1878)<\/a>, Rom\u00e2nia a c\u00e2\u015ftigat Dobrogea<\/a> (dar a pierdut sudul Basarabiei) iar Carol a dispus ridicarea podului<\/a> peste Dun\u0103re<\/a>, \u00eentre Fete\u015fti<\/a> \u015fi Cernavod\u0103<\/a>, care s\u0103 lege noua provincie de restul \u0163\u0103rii.<\/p>\n

\u00cen 10 aprilie 1866, o proclama\u0163ie a guvernului provizoriu ajuns la putere dup\u0103 alungarea lui Cuza de c\u0103tre coali\u0163ia format\u0103 din liberalii radicali \u015fi conservatori, a declarat c\u0103 va organiza un plebiscit prin care popula\u0163ia cu drept de vot s\u0103 accepte sau s\u0103 resping\u0103 accederea lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen ca principe al Principatelor Unite (care din 1862 purtau numele de Rom\u00e2nia). Plebiscitul a avut loc \u00een data de 15 aprilie 1866, rezultatul ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 99.9% dintre electori sprijineau propunerea. Termenul \u00ab\u00a0plebiscit\u00a0\u00bb trebuie, fire\u015fte, \u00een\u0163eles \u00een sensul acordat acestuia \u00een epoc\u0103, anume de consultare a popula\u0163iei cu drept de vot (boieri \u015fi anumite segmente ale popula\u0163iei urbane), ceea ce \u00een cazul dat reprezenta mai pu\u0163in de 16% din popula\u0163ia total\u0103 a Principatelor Dun\u0103rene (686.193 electori din aproximativ 4.400.000 locuitori).<\/p>\n

Fran\u0163a a sus\u0163inut suirea pe tron a domnitorului Carol, Marea Britanie a oscilat \u00eentre temerile c\u0103 Rusia s-ar vedea invitat\u0103 s\u0103 intervin\u0103 pentru a recaptura sudul Basarabiei (\u015fi a avansa astfel \u00een Balcani), dac\u0103 rom\u00e2nii continu\u0103 s\u0103 agite apele politice de abia lini\u015ftite dup\u0103 r\u0103zboiul Crimeii \u015fi o neutralitate bine-voitoare, Prusia – \u0163ara de origine a prin\u0163ului – a fost, fire\u015fte de acord, \u00een timp ce du\u015fmanii p\u0103str\u0103rii unit\u0103\u0163ii administrative \u015fi politice a Principatelor au fost Imperiul Habsburgic (Austria), care constata cu \u00eengrijorare cum rom\u00e2nii de la sud de Carpa\u0163i avanseaz\u0103 pe drumul spre neat\u00e2rnare, \u015fi, cum era de a\u015fteptat, Turcia, care \u00een\u0163elegea foarte bine c\u0103 gestul rom\u00e2nilor \u00eenseamn\u0103 un pas \u00een plus \u00een direc\u0163ia destr\u0103m\u0103rii imperiului lor \u00een Europa.<\/p>\n

Obiec\u0163iile adversarilor \u00eentron\u0103rii prin\u0163ului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respect\u0103rii articolului XII din Conven\u0163ia semnat\u0103 \u00een 9 august 1858, care cerea ca deputa\u0163ii moldoveni \u015fi valahi, \u00een adun\u0103re, s\u0103 fie cei care aleg conduc\u0103torul. Elitele rom\u00e2ne\u015fti n-au \u00eent\u00e2rziat s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 aceast\u0103 cerere, astfel \u00eenc\u00e2t la 10 mai 1866, cu o unanimitate de voturi, prin\u0163ul german a fost ales domn al Principatelor.<\/p>\n

La presiunile Fran\u0163ei \u015fi Marii Britanii, Imperiul Otoman a acceptat p\u0103strarea unit\u0103\u0163ii Principatelor, cu condi\u0163ia \u00eens\u0103 ca principele str\u0103in s\u0103 recunoasc\u0103 statutul de vasalitate \u00een fa\u0163a \u00cenaltei Por\u0163i, ceea ce acesta a \u015fi f\u0103cut: \u00een 23 octombrie 1866 a fost emis un firman imperial prin care Carol a fost recunoscut domn ereditar al Pincipatelor Unite sub suzeranitatea sultanului.<\/p>\n

Pe 10\/22 mai 1866<\/a> Carol a intrat \u00een Bucure\u015fti<\/a>. Vestea sosirii sale fusese transmis\u0103 prin telegraf \u015fi a fost \u00eent\u00e2mpinat de o mul\u0163ime entuziast\u0103 de oameni, dornici s\u0103 cunoasc\u0103 noul conduc\u0103tor. La B\u0103neasa<\/a> i s-a \u00eenm\u00e2nat cheia ora\u015fului. Cuplul regal a fost binecuv\u00e2ntat \u00een aceea\u015fi zi \u00een Dealul Mitropoliei<\/a> de c\u0103tre Nifon<\/a>, mitropolitul Ungrovlahiei<\/a> care l-a invitat s\u0103 depun\u0103 jur\u0103m\u00e2ntul pe legile \u0163\u0103rii. Colonelul Haralambie<\/a> cite\u015fte formula de jur\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc comunicat\u0103 prin\u0163ului \u00een traducere fran\u0163uzeasc\u0103: \u201eJur de a p\u0103zi legile Rom\u00e2niei; de a men\u0163ine drepturile sale \u015fi integritatea teritoriului.<\/em>\u201d, dup\u0103 care prin\u0163ul Carol, cu m\u00e2na dreapt\u0103 pe Evanghelie, rosti \u00een rom\u00e2ne\u015fte, cu voce ferm\u0103: \u201eJur\u201d.<\/em><\/p>\n

Din acest moment \u00eencepe domnia lui Carol I. Proclamat domnitor<\/a> al Rom\u00e2niei<\/a> \u00een ziua de 10\/22 mai 1866<\/a>, r\u0103m\u00e2ne cu acest titlu p\u00e2n\u0103 \u00een 14 martie<\/a> 1881<\/a>, c\u00e2nd este proclamat rege, devenind astfel primul rege al Rom\u00e2niei. A fost primul monarh<\/a> din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen<\/a>, al c\u0103rei nume se transform\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu regele Ferdinand I, \u00een Casa Regal\u0103 de Rom\u00e2nia<\/a>, dinastie care va conduce \u0163ara p\u00e2n\u0103 la proclamarea Republicii Populare Rom\u00e2ne<\/a> \u00een 1947<\/a>.<\/p>\n

Imediat dup\u0103 sosirea \u00een \u0163ar\u0103, Parlamentul Rom\u00e2niei<\/a> a adoptat la 29 iunie<\/a> 1866 prima Constitu\u0163ie<\/a> a \u0163\u0103rii, una dintre cele mai avansate constitu\u0163ii ale timpului, aceasta fiind inspirat\u0103 din constitu\u0163ia Belgiei, care dob\u00e2ndise independen\u0163a din 1831. Aceasta era liberal\u0103, \u00eens\u0103 nu \u015fi democratic\u0103. Constitu\u0163ia a permis dezvoltarea \u015fi modernizarea \u0163\u0103rii. S-a decis ca aceasta s\u0103 ignore dependen\u0163a curent\u0103 a \u0163\u0103rii de Imperiul Otoman<\/a> (\u00een practic\u0103 acest fapt a fost transpus \u00een omiterea constitu\u0163ionaliz\u0103rii obliga\u0163iilor fa\u0163\u0103 de Poart\u0103), ac\u0163iune care s-a constituit \u00eentr-un prim pas spre independen\u0163\u0103.<\/p>\n

Pentru consolidarea prestigiului personal \u015fi al \u0163\u0103rii, pe 9 septembrie<\/a> 1878<\/a> a primit titlul de \u201eAlte\u0163\u0103 regal\u0103<\/a>\u201d. Pe 15 martie 1881, Constitu\u0163ia a fost modificat\u0103 pentru a specifica, printre altele, faptul c\u0103 din acel moment \u015feful statului va fi numit rege<\/a>. Ceremonia de \u00eencoronare a avut loc pe 10 mai<\/a> 1881<\/a>.<\/p>\n

Ideea de baz\u0103 a tuturor constitu\u0163iilor regale din Rom\u00e2nia era aceea c\u0103 \u00ab\u00a0regele domne\u015fte f\u0103r\u0103 a guverna<\/em>\u00a0\u00bb.<\/p>\n

Regele Carol\u00a0 era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. So\u0163ia sa, Regina Elisabeta<\/a>, \u00eel caracteriza ca \u201eo persoan\u0103 care \u00ee\u015fi poart\u0103 coroana \u015fi \u00een somn\u201d. Era foarte meticulos \u015fi \u00eencerca s\u0103 \u00ee\u015fi impun\u0103 stilul fiec\u0103rei persoane care \u00eel \u00eenconjura. De\u015fi era foarte devotat sarcinilor sale de rege al Rom\u00e2niei, niciodat\u0103 nu \u015fi-a uitat r\u0103d\u0103cinile germane. \u00cen 1870, cu ocazia r\u0103zboiului franco-prusac, germanofilia lui Carol I a fost de altfel pe punctul de a-l costa coroana, preferin\u0163ele rom\u00e2nilor \u00een acel moment fiind \u00een contradic\u0163ie cu cele ale suveranului.<\/p>\n

\u00cen timpul domniei sale, \u0163ara a ob\u0163inut independen\u0163a deplin\u0103 fa\u0163\u0103 de Imperiul Otoman<\/a>, dup\u0103 un r\u0103zboi efectiv intens, modern \u015fi foarte eficace (cunoscut \u00een istorie ca R\u0103zboiul de Independen\u0163\u0103<\/a>, dar \u015fi ca R\u0103zboiul ruso-turc<\/a>, 1877<\/a> – 1878<\/a>), \u00een care contribu\u0163ia Rom\u00e2niei a fost decisiv\u0103.<\/p>\n

\u00cen timpul luptelor desf\u0103\u015furate pe teritoriul Bulgariei<\/a> de azi, armata rom\u00e2n\u0103<\/a> l-a avut pe Carol ca lider efectiv, regele fiind prezent personal pe c\u00e2mpul de lupt\u0103. Rom\u00e2nia a \u00eent\u00e2mpinat anumite dificult\u0103\u0163i \u00een ob\u0163inerea recunoa\u015fterii independen\u0163ei. Astfel, mai \u00eent\u00e2i, negociatorul rom\u00e2n desemnat, Eracle Arion<\/a>, nu a fost primit la negocierile din iulie 1878 \u00eencheiate cu Tratatul de la San Stefano<\/a>, motivul invocat fiind c\u0103 Rom\u00e2nia nu este o \u0163ar\u0103 independent\u0103. Prin tratatul respectiv, Rom\u00e2niei i-a fost impus un \u201eschimb\u201d: astfel Dobrogea<\/a> intra \u00een componen\u0163a statului rom\u00e2n, dar era cedat sudul Basarabiei<\/a> (mai exact jude\u0163ele: Cahul, Bolgrad \u015fi Ismail). Marile Puteri, nemul\u0163umite de privilegiile ob\u0163inute de Rusia, au convocat Congresul de la Berlin<\/a> din 1878<\/a>, unde delega\u0163ia rom\u00e2n\u0103 (condus\u0103 de I. C. Br\u0103tianu<\/a>) nu a fost primit\u0103 ini\u0163ial, ea fiind primit\u0103 \u00eens\u0103 ulterior. Lucr\u0103rile congresului, finalizate prin Tratatul de la Berlin (1878)<\/a>, au consfin\u0163it nu numai independen\u0163a absolut\u0103 a Rom\u00e2niei fa\u0163\u0103 de \u201eSublima Poart\u0103<\/a>\u201d, dar \u015fi un imens prestigiu interna\u0163ional datorat tuturor, de la rege (care a dovedit a fi un excelent strateg militar) p\u00e2n\u0103 la ultimul soldat. Totu\u015fi independen\u0163a a fost recunoscut\u0103 definitiv numai dup\u0103 acceptarea \u00ab\u00a0schimbului\u00a0\u00bb de la San-Stefano \u015fi modificarea articolului 7 din Constitu\u0163ie, care p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment prevedea acordarea dreptului de vot doar persoanelor de rit ortodox.<\/p>\n

Prestigiul intern \u015fi interna\u0163ional a fost consolidat \u015fi de reglementarea la succesiunea tronului prin \u00ab\u00a0pactul de familie\u00a0\u00bb \u00eencheiat la 17 mai 1881 (nu existau succesori, singurul descendent al familiei, M\u0103riuca, murind la 4 ani, probabil de hemofilie) prin care era declarat succesor Ferdinand<\/a>, nepotul dup\u0103 frate al lui Carol.<\/p>\n

Tot \u00een timpul domniei lui Carol I, \u00een 1913<\/a>, \u00een urma celui de-al doilea r\u0103zboi balcanic<\/a>, terminat prin Tratatul de la Bucure\u015fti<\/a>, din 1913<\/a>, Rom\u00e2nia ob\u0163ine partea de sud a Dobrogei<\/a>, Cadrilaterul<\/a>, de la Bulgaria<\/a>.<\/p>\n

Domnia \u00eendelungat\u0103 a lui Carol a ajutat dezvoltarea rapid\u0103 a statului rom\u00e2n.<\/p>\n

Spre sf\u00e2r\u015fitul domniei sale \u015fi \u00eenceputul Primului R\u0103zboi Mondial<\/a>, regele dorea s\u0103 intre \u00een r\u0103zboi de partea Puterilor Centrale, \u00een timp ce opinia public\u0103 era de partea Antantei. Carol a semnat un tratat secret \u00een 1883, care lega Rom\u00e2nia de Tripla Alian\u0163\u0103<\/a> \u015fi, de\u015fi tratatul trebuia activat doar \u00een cazul \u00een care Rusia imperialist\u0103 ar fi atacat unul dintre membrii tratatului, Carol era convins c\u0103 cel mai onorabil ar fi fost intrarea \u00een r\u0103zboi de partea Imperiului German. \u00cen 21 iulie<\/a> \/ 3 august<\/a> 1914 a fost convocat\u0103 o \u00eentrunire de urgen\u0163\u0103 a Consiliului de Coroan\u0103<\/a> unde Carol le-a comunicat acestora existen\u0163a tratatului \u015fi \u015fi-a exprimat dorin\u0163a sa. A \u00eent\u00e2mpinat o opozi\u0163ie ferma din partea majorit\u0103\u0163ii membrilor Consiliului de Coroan\u0103. Carol I moare pe 27 septembrie<\/a>\/10 octombrie<\/a> 1914. Viitorul rege Ferdinand<\/a>, sub influen\u0163a so\u0163iei sale, regina Maria<\/a>, a fost mai dispus s\u0103 asculte opinia public\u0103.<\/p>\n

\"646x404\"<\/a><\/p>\n

Ne\u00eemplinirea cea mai important\u0103 a domniei regelui Carol I, ca \u015fi a succesorilor lui \u00een perioada monarhic\u0103 a istoriei moderne a \u0163\u0103rii, a fost e\u015fecul rezolv\u0103rii problemelor tipice unei \u0163\u0103ri a c\u0103rei economie era bazat\u0103 pe agricultur\u0103 \u015fi a c\u0103rei popula\u0163ie era reprezentat\u0103 \u00een cov\u00e2r\u015fitoare majoritate de \u0163\u0103rani. Dup\u0103 suirea pe tron a lui Carol I, situa\u0163ia \u0163\u0103r\u0103nimii rom\u00e2ne \u00eencepe s\u0103 se degradeze serios, pe m\u0103sur\u0103 ce marii proprietari, pentru a face fa\u0163\u0103 competi\u0163iei pe pie\u0163ele externe, ridic\u0103 continuu nivelul de exploatare al \u0163\u0103r\u0103nimii. Sistemul injust pentru cov\u00e2r\u015fitoarea majoritate a popula\u0163iei Rom\u00e2niei din acea perioad\u0103 era \u00een plus aproape o excep\u0163ie \u00een regiune, fapt care totu\u015fi nu l-a stimulat pe suveran s\u0103 ini\u0163ieze un program de reform\u0103 agrar\u0103, situa\u0163ie care a condus la repetate explozii sociale \u00een mediul rural la finele secolului al XIX-lea \u015fi \u00eenceputul secolului al XX-lea. Rezultatul a fost c\u0103 principalul sector al economiei rom\u00e2ne\u015fti \u00een epoc\u0103, \u00een care era antrenat\u0103 majoritatea cov\u00e2r\u015fitoare a popula\u0163iei, a r\u0103mas \u00eentr-o stare \u00eenapoiat\u0103.<\/p>\n

Carol I este prezent \u00een documentele de arhiv\u0103 existente la Biroul Jude\u0163ean Giurgiu al Arhivelor Na\u0163ionale, documente care pot fi grupate \u00een trei mari categorii:<\/p>\n