{"id":9066,"date":"2013-11-05T17:13:01","date_gmt":"2013-11-05T15:13:01","guid":{"rendered":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/?p=9066"},"modified":"2013-11-05T17:13:01","modified_gmt":"2013-11-05T15:13:01","slug":"43-de-ani-despartita-de-parinti-si-de-frati","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/43-de-ani-despartita-de-parinti-si-de-frati\/","title":{"rendered":"43 de ani, desp\u0103r\u0163it\u0103 de p\u0103rin\u0163i \u015fi de fra\u0163i"},"content":{"rendered":"

\"Iulia<\/a>Zeci de ani a stat desp\u0103r\u0163it\u0103 de p\u0103rin\u0163i \u015fi de fra\u0163i, de satul natal, de locurile \u00een care \u015fi-a tr\u0103it copil\u0103ria \u015fi adolescen\u0163a. Cu 69 de ani \u00een urm\u0103, a fost nevoit\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 familia \u015fi \u0163inuturile natale doar pentru a nu-\u015fi schimba neamul. S-a \u00eendr\u0103gostit de un giurgiuvean, din Remu\u015f, \u015fi soarta a adus-o pe meleagurile noastre, tocmai din sudul Basarabiei, acum teritoriu ucrainean. <\/b><\/p>\n

\n

A fugit \u00een Rom\u00e2nia <\/b><\/p>\n

\n

Iulia B\u0103tr\u00e2ne\u0163u are 86 de ani iar locuitorii din Remu\u015f \u00eei spun \u201ebasarabeanca\u201d<\/i>, pentru c\u0103 s-a n\u0103scut \u015fi a copil\u0103rit pe meleagurile Basarabiei de sud, anexate din 1944 Ucrainei. \u00cen satul \u00een care s-a n\u0103scut, Cartal, acum Orlovca, tr\u0103iau \u015fi \u00eenc\u0103 tr\u0103iesc rom\u00e2ni, care au fost nevoi\u0163i s\u0103-\u015fi schimbe neamul \u00een 1944, atunci c\u00e2nd trei jude\u0163e din Basarabia au fost anexate Ucrainei. Pe atunci, Iulia era o fat\u0103 de doar 17 ani, care, de fric\u0103 s\u0103 nu fie deportat\u0103, a plecat la un v\u0103r, la Reni. Acolo, l-a cunoscut pe un prieten al acestuia, un b\u0103iat cu zece ani mai mare dec\u00e2t ea, care era concentrat \u00een zon\u0103. S-au cunoscut, s-au pl\u0103cut, iar el a luat-o cu el la Remu\u015f, \u00een Rom\u00e2nia, la p\u0103rin\u0163ii lui. Iulia a l\u0103sat totul \u00een urm\u0103, p\u0103m\u00e2ntul natal, p\u0103rin\u0163ii, fra\u0163ii, dar \u015fi visele…<\/p>\n

\n

A l\u0103sat tot ce avea mai drag \u00een urm\u0103<\/b><\/p>\n

\n

\u201eEram cea mai bun\u0103 din clas\u0103, iar primele \u015fapte clase le-am f\u0103cut \u00een limba rom\u00e2n\u0103.\u00a0 \u00cen anul 1941 a \u00eenceput r\u0103zboiul, iar tinerii erau lua\u0163i de acas\u0103 \u015fi du\u015fi pe front. Am f\u0103cut \u015fapte clase \u00een limba rom\u00e2n\u0103, \u00eenc\u0103 dou\u0103 \u00een rus\u0103, \u015fi o clas\u0103 extra\u015fcolar\u0103, la Ismail. \u00centodeauna \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 fiu prima, aveam prietene mai bogate, dar nu luau premiu, ca mine. Tata era pescar, fusese contabil la pescari dar a renun\u0163at, pentru c\u0103 trebuia s\u0103 mearg\u0103 la Reni, a\u015fa c\u0103 nu-i convenea. Aveam p\u0103m\u00e2nt \u015fi vie \u00een curte. Am avut trei surori \u015fi un frate vitreg, din c\u0103s\u0103toriile anterioare ale p\u0103rin\u0163ilor, \u015fi un frate bun. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 merg la balurile din sat, am avut o copil\u0103rie fericit\u0103. \u00cen 1944, c\u00e2nd au \u00eenceput deport\u0103rile, \u015fi aveam 17 ani, din cauza greut\u0103\u0163ilor, am plecat la Reni, la un v\u0103r de-al meu. A fost foarte greu pentru noi c\u00e2nd am revenit la colhoz. La Reni l-am cunoscut pe un prieten al v\u0103rului meu, care era concentrat acolo, cu zece ani mai mare ca mine. Ne-am pl\u0103cut, iar el s-a \u00eenvoit \u015fi m-a adus \u00een Rom\u00e2nia, la p\u0103rin\u0163ii lui, la Remu\u015f\u201d<\/i>, \u00ee\u015fi \u00eencepe povestea femeia de 86 de ani, din Remu\u015f.<\/p>\n

\n

C\u00e2t pe ce s\u0103 fie deportat\u0103 \u00een Ialomi\u0163a <\/b><\/p>\n

\n

S-a l\u0103sat \u00een voia sor\u0163ii, ne\u015ftiind dac\u0103 va putea s\u0103-\u015fi mai revad\u0103 p\u0103rin\u0163ii. C\u00e2nd a trecut Prutul, la Reni era \u00eenc\u0103 arborat steagul rom\u00e2nesc. A \u00eenceput o via\u0163\u0103 nou\u0103, departe de neamuri \u015fi de locurile str\u0103bune. \u201eC\u00e2nd am venit la Remu\u015f, nu \u015ftiam nimic, nu \u015ftiam s\u0103 muncesc. Socrii mei m-au primit foarte bine \u015fi m-au iubit ca pe copilul lor. \u00cemi amintesc c\u0103 a venit notarul ca s\u0103 m\u0103 deporteze \u00een Ialomi\u0163a, eu fiind basarabeanc\u0103. Au f\u0103cut orice s\u0103 nu m\u0103 dea, pentru c\u0103 eram \u015fi gravid\u0103\u201d,<\/i> se dest\u0103inuie femeia din Remu\u015f.<\/p>\n

\n

Chemarea<\/b><\/p>\n

\n

Cu rudele a comunicat un timp dup\u0103 ce s-a c\u0103s\u0103torit, dar o apoi n-au mai putut coresponda, pentru c\u0103 ele nu mai aveau voie s\u0103 \u00eei scrie. \u015eansa a venit printr-un basarabean din B\u0103l\u0163i, care i-a trimis scrisorile c\u0103tre rude cu propria coresponden\u0163\u0103. \u201eEra pe vremea c\u00e2nd se retr\u0103geau ru\u015fii din Germania, c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 trimit scrisori printr-un basarabean din B\u0103l\u0163i. Acesta era cazat la un v\u0103r de-al socrului meu. A\u015fa am primit r\u0103spuns dar \u00een a doua scrisoare le-am pus \u015fi fotografia cu mine mireas\u0103 \u015fi cu so\u0163ul meu. S\u0103racul om, era s\u0103 o p\u0103\u0163easc\u0103, pentru c\u0103 \u015fi-au dat seama c\u0103 nu e scrisoarea lui. Vreo doi ani nu am mai \u015ftiut nimic de cei de acas\u0103. Apoi, un vecin al c\u0103rui b\u0103iat f\u0103cuse facultatea la Moscova mi-a spus c\u0103 pot s\u0103 scriu din nou. A\u015fa am \u00eenceput s\u0103 le trimit scrisori \u015fi s\u0103 primesc r\u0103spuns. \u00cemi tot cereau acte ca s\u0103 \u00eemi fac\u0103 chemare acolo. So\u0163ul meu, c\u00e2nd auzea, se \u00eentrista s\u0103racul, pentru c\u0103 \u00eei era team\u0103 c\u0103 nu m\u0103 mai \u00eentorc. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, c\u00e2t a tr\u0103it el, nu le-am trimis acte, pentru c\u0103 \u00eel respectam, c\u0103ci datorit\u0103 lui am sc\u0103pat de acolo\u201d<\/i>,\u00a0 continu\u0103 Iulia\u00a0 B\u0103tr\u00e2ne\u0163u.<\/p>\n

\n

Dup\u0103 43 de ani…<\/b><\/p>\n

\n

Momentul revederii a venit \u00een 1987, c\u00e2nd nora surorii sale i-a trimis chemarea. S-a bucurat ca un copil, \u015fi-a f\u0103cut pa\u015faportul \u015fi plecat. A mers cu trenul p\u00e2n\u0103 la Gala\u0163i, iar de acolo cu un vapora\u015f, numit \u201eRacheta\u201d.<\/p>\n

\u201eC\u00e2nd am ajuns \u00een dreptul Reniului, nu mai avem r\u0103bdare \u015fi m\u0103 tot ridicam s\u0103 m\u0103 uit de jur \u00eemprejur. O femeie de pe vapor m-a \u00eentrebat de ce sunt a\u015fa ner\u0103bd\u0103toare, iar c\u00e2nd i-am spus c\u0103 nu mi-am mai v\u0103zut locurile natale de 43 de ani, a \u00een\u0163eles de ce sunt nelini\u015ftit\u0103. La Ismail, c\u00e2nd am ajuns \u015fi a\u015fteptam s\u0103 ne cheme la vam\u0103, aud c\u0103 m\u0103 strig\u0103 cineva de pe chei. Nu \u015ftiam cine e, eu o \u015ftiam sl\u0103bu\u0163\u0103, dar acum n-o mai cuno\u015fteam. Era Stip\u0103nida, nora surorii mele. Ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, am pl\u00e2ns \u015fi, c\u00e2t am mers cu autobuzul, am \u00eenceput s\u0103 dep\u0103n\u0103m amintiri. C\u00e2nd am ajuns pe mo\u015fia Cartalului, au \u00eenceput s\u0103-mi curg\u0103 lacrimile a\u015fa, \u015firoaie\u201d<\/em> \u00ee\u015fi aminte\u015fte, cu nostalgie, b\u0103tr\u00e2na.<\/p>\n

\n

Casa p\u0103rinteasc\u0103 nu mai era<\/b><\/p>\n

\n

Nu \u015fi-a mai reg\u0103sit casa p\u0103rinteasc\u0103, pentru c\u0103 pe locul ei construiser\u0103 ni\u015fte vecini, dar nici pr\u0103v\u0103lia de unde mama \u00eei cump\u0103ra stofe pentru rochii. \u201e\u00cemi t\u00e2ram picioarele ca s\u0103 iau din p\u0103m\u00e2ntul natal pe t\u0103lpi, a\u015fa de dor \u00eemi era. Le-am mai g\u0103sit \u00een via\u0163\u0103 pe dou\u0103 dintre surori, c\u0103ci p\u0103rin\u0163ii \u015fi ceilal\u0163i fra\u0163i muriser\u0103 \u00eentre timp. Am stat o lun\u0103 \u00een satul natal, apoi m-am dus \u015fi \u00een 1989, m-a prins Revolu\u0163ia acolo\u201d,<\/i> poveste\u015fte, printre lacrimi, Iulia B\u0103tr\u00e2ne\u0163u.<\/p>\n

Fire puternic\u0103 \u015fi inteligent\u0103, femeia a trecut peste toate greut\u0103\u0163ile vie\u0163ii, chiar \u015fi peste pierderea a patru dintre copiii ei. Doi i-au murit \u00eenc\u0103 de mici, iar pe ceilal\u0163i doi, Dumnezeu i-a luat pe c\u00e2nd aveau doar 49 \u015fi 53 de ani. A avut opt copii, \u00eens\u0103 doar patru mai sunt \u00een via\u0163\u0103. Are nou\u0103 nepo\u0163i \u015fi patru str\u0103nepo\u0163i care o iubesc \u015fi o viziteaz\u0103 mereu. A lucrat la Steagul Ro\u015fu, la Plicuri, \u015fi a ie\u015fit la pensie de la Dun\u0103reana.<\/p>\n

\n

Ultima dorin\u0163\u0103…<\/b><\/p>\n

\n

Iulia B\u0103tr\u00e2ne\u0163u \u00ee\u015fi duce via\u0163a cu demnitate acolo unde destinul a adus-o, la Remu\u015f, loc pe care nu l-a p\u0103r\u0103sit pentru nimic \u00een lume. De\u015fi sufletul ei este \u00eentre dou\u0103 \u0163\u0103ri, dragostea fa\u0163\u0103 de copii \u015fi de so\u0163 a fost mai puternic\u0103 dec\u00e2t cea fa\u0163\u0103 de locurile natale. \u00cei r\u0103m\u00e2ne doar speran\u0163a c\u0103, \u00eentr-o bun\u0103 zi, \u00eenainte ca Domnul s\u0103 o cheme la El, va putea s\u0103 mai simt\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 sub t\u0103lpi p\u0103m\u00e2ntul natal…<\/p>\n

\n

Marcela Petcu<\/i><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Zeci de ani a stat desp\u0103r\u0163it\u0103 de p\u0103rin\u0163i \u015fi de fra\u0163i, de satul natal, de locurile \u00een care \u015fi-a tr\u0103it copil\u0103ria \u015fi adolescen\u0163a. Cu 69 de ani \u00een urm\u0103, a fost nevoit\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 familia \u015fi \u0163inuturile natale doar pentru a nu-\u015fi schimba neamul. S-a \u00eendr\u0103gostit de un giurgiuvean, din Remu\u015f, \u015fi<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-9066","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-exclusiv"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9066","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9066"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9066\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9066"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9066"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.giurgiuveanul.ro\/stiri\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9066"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}