Identitatea unui oraș se concentrează într-un simbol, reper cu care acesta se identifică. Deloc departe de București, la o distanță de numai 60 de km de acesta, Giurgiu este un oraș port, mângâiat de apele Dunării.

Istoria sa urbană este marcată de perioada dominației Imperiului Otoman. Turnul ceasornicului din centrul orașului Giurgiu, căci despre el vorbim astăzi, este o rămășiță a perioadei în care Imperiul Otoman stăpânea portul de la Dunăre.

Purtator de ceas public, cea mai înaltă construcție din oraș la acel moment și dispus în centrul geometric al teritoriului, este astăzi considerat a fi o raritate.

Andra Mitia Dumitru

Giurgiu a devenit cunoscut prin acest turn. Era un element de modernitate pe care Imperiul îl adoptase în sintaxa urbanistică a orașului.

Turnul s-a aflat sub stăpânire turcească timp de 30 de ani, însa el a fost construit după planurile de sorginte europeană ale strategilor vremii. Nu este o arhitectura turcească, ci una inspirată din concepția arhitecturii  de tip francez, Construit în anul 1771 într-o formă diferită de cea de astăzi, turnul făcea parte din sistemul de fortificație al orașului. El era principalul punct de supraveghere asupra înaintării armatelor inamice, deoarece era cea mai înaltă construcție din zonă.

Turnuri asemanatoare au existat și în alte orașe din țări ale Imperiului Otoman precum: Bulgaria, Albania sau, de pildă Serbia de astăzi. Majoritatea au fost distruse prin demolare chiar de către locuitorii orașelor, imediat după războaiele de independență duse de statele respective cu Imperiul Otoman. Din acest motiv, el este o raritate în partea de sud-est a Europei.

Restaurat de câteva ori de-a lungul războielor moderne cărora le-a supaviețuit, turnul a suferit câteva transformări până la primul război mondial. Atunci, o bună parte din oraș a fost afectată de un incendiu, și odată cu el, partea superioară a turnului.

Ceasornicul i-a fost adăugat turnului de supraveghere abia în secoul XIX, odată cu ieșirea de sub stăpânirea turcească. Ceasul original a fost înlocuit odată cu renovările din 2005, originalul aflându-se în custodia Muzeului Județean de Istorie “Teohari Antonescu” din Giurgiu.

Construcția turnului are o particularitate, un plan hexagonal, o construcție care înconjoară baza în care de-a lungul timpului au funcționat Primăria, Poliția sau Pompierii. Ultima întrebuințare și cea actuală de altfel, a fost cea dobândită prin concesionarea spațiului de la baza sa, pentru localuri și cafenele. Astăzi s-a reconstruit provizoriu așa ceva în jurul turnului.

Totuși el este strâmb din naștere, dintr-un defect de construcție. Are o înclinție de câteva grade, deși nu este Turnul din Pisa.

Cel care a folosit Turnul Ceasornicului drept reper al sistematizării urbanistice moderne din Giurgiu, autor al planului orașului, a fost inginerul austriac Morris Van Ott, după cum am aflat de la muzeograful Emil Păunescu, director adjunct la Muzeul Județean “Țeohari Antonescu” din Giurgiu: “Planul respectiv este din 1832 și are aceeași concepție cu cea a orașului Brăila și, atenție, acelați autor. Mai are o caracteristică, este centrul unde cândva exista un rond circular pe care giurgiuvenii l-au botezat “farfurie” datorită formei sale circulare. Era principalul loc de promenadă al orașului.”

O altă particularitate urbanistică, asociată cu unicitatea urbanistic, este sistemul piețelor circulare  care se perpetuează în cartierele orașului, identificate sub nume de culori. Conform planului urbanistic, orașul era împărțit în cinci culori: roșu, galben albastru, verde și negru. Culoarea neagră era corespondenta fostului sat Smarda, care a fost adosat orașului. Culoarea verde desemna în memoria colectivă a orașului, cartierul specific unei populații parțial românești-  parțial bulgărești (așa numiții bivolari) vestită în secolul al XIX-lea.

După anii 1960 sistematizarea socialistă a distrus acest centru. S-au construit blocuri care urmau să formeze o piață rectangulară, mergându-se cu nebunia până la ideea de a muta Turnul Ceasornicului la intersecția diagonalelor dreptunghiului nou creat. Acest lucru nu s-a întâmplat, din fericire, însă în același an, cea mai înaltă clădire din oraș devine  acum  noul bloc de locuințe “Eva”, care lasă în spate Turnul Ceasornicului cu a sa înălțime de 22 de metri și câteva secole bune de istorie.

Astăzi turnul este pregătit pentru a veghea orașul încă o sută de ani și și-a recâștigat recent aliatul său estetic, piațeta centrală din jurul său, refăcută după planurile inițiale.

Acest aspect urbanistic reconstruiește o parte din piața centrală și pune în valoare un monument istoric de tip A, cu o importanță națională și universală.