Au trecut 26 de ani de la Revoluţia din 1989, iar evenimentele din decembrie a acelui an au rămas în memoria multor români.

Pe 22 decembrie 1989, în jurul prânzului, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit din sediul Comitetului Central al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov, cei doi au fost lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de Miliţie. În jurul orei 18.00, a aceleiaşi zile de 21 decembrie 1989, soţii Ceauşescu au fost luaţi şi duşi într-o unitate militară din Târgovişte. În principalele oraşe din România aveau loc lupte de stradă.

În ceea ce priveşte oraşul Giurgiu, şi el a trăit acele clipe de incertitudine. Cu urechea lipită de televizor sau de radio, giurgiuveanul, asemenea tuturor românilor, trăia intens acele clipe de bucurie nebună. Au curs şi la Giurgiu lacrimi de bucurie, dar şi de tristeţe.

Imediat ce au aflat că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit, mii de giurgiuveni s-au adunat în faţa Consiliului Judeţean şi unii dintre ei s-au hotărât să pătrundă în sediu. L-am închis pe primul-secretar într-un birou şi după aceea s-a vorbit de la balcon. Liderii vechiului regim comunist nu au fost bătuţi sau alungaţi de revoluţionari. Ion B. Popescu, primul- secretar al judeţului, a fost admonestat verbal, după care a fost păzit şi chiar hrănit de către revoluţionari. Mai mult, aceştia au avut grijă ca liderul comunist să-şi încaseze şi salariul.

Pe 23 decembrie s-a tras asupra unităţilor militare din turla unei biserici şi din blocurile aflate în apropierea obiectivelor militare, susţin revoluţionarii din Giurgiu. Armata a ripostat cu violenţă, ciuruind mai multe imobile şi executând foc cu armament greu (AG – aruncător de grenade) în turla bisericii. În haosul creat, soldatul Cătălin Petroşanu a fost împuşcat mortal. Deşi anchetele ulterioare au stabilit că acesta a fost omorât din greşeală de către unul dintre camarazii săi, dispunând neînceperea urmăririi penale prin motivaţia unei erori de fapt, mulţi oameni din Giurgiu mai cred şi astăzi că tânărul militar a fost împuşcat de terorişti.

În timpul Revoluţiei din 1989, la Giurgiu au murit încă şase persoane, după ce o autocisternă condusă de un şofer beat a intrat într-o coloană de demonstranţi.

Cu excepţia celor şase giurgiuveni ucişi de o cisternă, sunt încă doi soldaţi, unul din Crevedia şi un altul din Ghimpaţi, care au pierit la Revoluţie, la Bucureşti. Pe lângă aceştia, un contabil de la o brutărie şi un brutar, ambii din Giurgiu, au fost împuşcaţi mortal în Bucureşti.

În altă ordine de idei, eroii rămân eroi, iar cei căzuţi la datorie în toată ţara, dar şi la Giurgiu, au fost  pomeniţi. Pentru cei ce s-au jertfit la Revoluţie, s-a oficiat o slujbă religioasă la Monumentul Eroilor Revoluţiei din Giurgiu, la eveniment participând şi giurgiuvenii care astăzi trăiesc în democraţie.

Marcela Petcu