Localitatea Vedea, în trecut Paraipani și Arsache, apare pentru prima dată menționată într-un hrisov al voievodului Mihnea cel Rău, din data de 7 martie 1582.

            Aceasta devine comună în anul 1861 iar în decursul timpului a fost formată și din satele Cetățuia (în trecut Bălării) și Malu (până în anul 2003, cand a devenit comună).

            Conținutul textului acestui hrisov este următorul:

„1582(7090) Martie 7, București
† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea Voievod și Domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și prea bunu-lui Alexandru Voevod. Dă Domnia mea această poruncă a domniei mele lui jupan Stelea spătar, ca să-i fie ocină la Răceni, partea lui Danciu și partea lui Oprea din Preajva, toată, oricât se va alege, din câmp și din baltă și din vecini și de pretutindeni, pentru că a cumpărat-o boierul domniei mele jupan Stelea spătar această ocină de la Ștefan logofăt din Bărbulești; pentru 7000 aspri turcești gata. Și iar să fie boierului domniei mele, lui Stelea Spătar ocină la Răceni, partea lui Lețea și partea fratelui său Ștefan, toată și din câmp și din baltă și din vecini și de pretutindeni, fiindcă a cumpărat boierul domniei mele, jupan Stelea spătar, de la Lețea și de la fiica lui Șerban, anume …. Pentru 8000 aspri de argint gata.

            Și iar să fie boierului domniei mele, lui jupan Stelea spătar ocină la Răceni, toată partea lui Mihnea, ginerele jupaniței Zlata din Pietroșani și din câmp și din vecini și din baltă și de pretutindeni, pentru că a cumpărat boierul domniei mele, jupan Stelea spătar de la Mihnea și de la jupanița lui, pentru 3000 aspri de argint gata.

            Și iar să fie boierului domniei mele jupan Stelea spătar ocină la Parapani, partea lui Micul din Prejva, toată și din câmp și din vecini și din baltă și de pretutindeni, fiindcă a cumpărat boierul domniei mele jupan Stelea spătar de la Micul, pentru 4000 aspri de argint gata. Și l-a dăruit cu o manta de șocârlat. Și iar să fie boierului domniei mele, lui jupan Stelea spătar, ocină la Parapani, partea lui Lețea toată și din câmp și din vecini și din baltă fiindcă a venit singur Lețea înaintea domniei mele, de a dat și a închinat jumătate din partea boierului domniei sale, lui jupan Stelea spătar. Iar cealalată jumătate a cumpărat-o jupan Stelea spătar de la Lețea, pentru 10000 aspri. Și încă a dăruit jupan Stelea spătar pe Lețea cu două mantale de șocârlat. Și iar să fie lui jupan Stelea spătar ocină la Parapani, partea lui Șerban, fratele lui Lețea, toată și din câmp și din vecini și din bălți și de pretutindeni, pentru că a cumpărat jupan Stelea spătar de la fiica lui Șerban, anume …. Pentru 8000 aspri turcești. (…)
Și după aceia, jupan Stelea spătar a dat sfintei mânăstiri de la București, numită Iveri, hramul uspenia preasfintei stăpâne a noastră, născătoare de Dumnezeu și pururi fecioară Maria, din mai sus zisele ocine. Să se știe anume ce va ține această mai sus zisă mănăstire Iveri: din satul Răceni, cât este partea boierului domniei mele, jupan Stelea spătar, toată, de pretitundeni și din Măgurele, să ție jumătate, din cât este partea lui jupan Stelea spătar de pretutindeni.(…)
Pentru aceasta, am dat și domnia mea sfintei mânăstiri mai sus zise din Iveri, ca să-i fie toate aceste scrise și de ohabă în veci și de nimeni de neclintit, după porunca domniei mele.
Iată și martori am pus domnia mea: jupan Dobromir mare ban și jupan Ivașcu mare vornic și jupan Ivan mare logofăt și Dumitru spătar și Costandin vistieria și Radul comis, Gonțe paharnic și Danciul mare postelnic. Și ispravnic Ivan mare logofăt.
Și eu, Tatul logofăt, care am scris în cetatea București, luna martie 7 zile, cursul anilor de la Adam până la această scriere, anul 7090.
† Io Mihnea Voevod, din mila lui Dumnezeu, Domn.”

            Este de menționat faptul că moșia Răceni, menționată în acest hrisov, a existat între comunele Vedea și Găujani, neavând nici o legătură cu satul Cetățuia, care a luat ființă după anul 1800.

            Istoricul și scriitorul român V.A. Urechia, scrie în cartea sa „Legende române”, un capitol intitulat „Zavera de la Paraipan”, în care detaliază o acțiune (legendă) din viața locuitorilor moșiei, în jurul anului 1632, unde menționează faptul că aici a existat o mănăstire (Troika), care îl avea în acele vremuri stareț pe un anume Natanail.

            În jurul anului 1760, mănăstirea menționată mai sus dispare complet și comunitatea rămâne biserică iar cum Dumnezeu nu uită de credincioșii săi, apele dunării aduc o bisericuță din bârne, din zona județului Romanați.

            Sătenii au încercat să tragă bisericuța din bârne pe un loc mai înalt, neinundabil și nu reușesc să o clintească din loc și nici măcar nu au reusit să intre în interiorul acesteia.      Observându-se de către săteni și preoți încercările anterioare nereușite, faptul că nu poate fi clintită din loc sub nici o formă, se ia hotărârea ca în fiecare zi să se țină slujbă iar când au ajuns în ziua de pomenire a Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (27 iulie), bisericuța a devenit ușoară precum un fulg și a fost trasă cu doi boi tineri și neînjugați până în acel moment.

            După terminarea slujbei s-a reușit și intrarea în bisericuță, unde a fost găsită la loc de cinste, o icoană mobilă, făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, care se află și astăzi în patrimoniul bisericii actuale din localitate.

            Puțini știu istoricul crucii de piatră, ce  se înalță în plin câmp, datând din anul 1761, cu o înălțime de 2,67 m, lățime totală a brațelor de 0,60 m, iar grosimea de 0,34 m.

            Ca ornamente, crucea prezintă în partea superioară două cercuri cu decorațiuni florale în rozetă iar în partea inferioară  un alt cerc, fără motive decorative.
Inscripția este înşirată în partea centrală a crucii pe 21 rânduri, fiind scrisă cu litere săpate de 5 cm înălțime. Pe marginea laterală din dreapta se află săpat numele pisarului într-o inscripție de două rânduri, cu litere săpate de 5 cm; partea stângă nu are nici o inscripție, ci numai un desen reprezentând cele trei cruci de pe dealul Golgotei.

            Textul inscriptiei principale este următorul:
„Cu vrerea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh ridicatu-s-au această sfântă cruce în hramul Marelui Mucenic Gheorghe, de robii lui Dumnăzău: Râdea, Toncea, Teodor, Până I. Crăciun…Pomenește Doamne pe toți ai lor”; deasupra se află data: „Iunie, 8 , 7269 (1761)”.
Pe marginea laterală din dreapta scrie: a scris popa Costandin.

            După cum Dumnezeu le rânduiește pe toate, în anul 1819, doctorul Apostol Arsache (ca și profesie, medicii îl au ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon), cumpără de la mănăstirea Radu Vodă din București această moșie, care îl avea deja ocrotitor pe Sfântul Pantelimon.

            Documentul prin care acesta a cumpărat moșia are următorul conținut:

            ,,3 mai 1819. Dionisie mitropolitul Ugro-Vlahiei confirmă prin prezentul doveditor înscris, arătăm noi, cei mai jos iscăliţi, că două înscrisuri, unul de la Antonie Voievod în anul 7178 (1670) pentru moşia Butucăneasca şi altul de la Matei Voievod cu anul 7156 (1648) pentru moşia Paraipani, nemaigăsindu-se printre celelalte înscrisuri ale moşiilor numite mai sus, le-a copiat la cererea noastră dl. Chiriţă, dascăl de limba slavonească de la şcoala de aici, aşa cum se găsesc ele trecute în condica sfintei noastre mănăstiri, întărită şi cu pecetea voievodului de fericită răposare Alexandru Moruzi şi aceste copii fiind autentificate şi de către preasfinţia sa mitropolitul Ugro-Vlahiei kir Dionisie, le-am înmânat, ca să ţină locul originalelor pierdute, înălţimii sale dl. Apostol Arsachi, căruia în conformitate cu împuternicirea ce ni s-a dat, i-am vîndut numitele moşii, iar dacă s-ar găsi vreodată printre alte înscrisuri ce aparţin unor mănăstiri sau rătăcite în oricare altă parte aceste două înscrisuri, ori să le dea înalţimii sale ca bunuri particulare, pe care le va deţine de acum încolo, ori să fie socotite fără valoare şi privite ca nişte hârtii nescrise şi actul acesta să fie dovadă.

Data 3 Mai 1819,

Bucureşti

            Călugării iviriţi care ne aflăm la mănăstirea Radu Vodă în calitate de exarhi şi împuterniciti adeverim: Proegumenul Ioasaf, Proegumenul Antim”

            Apostol Arsache s-a născut în ziua de 6 a lunii ianuarie 1789, în Hotahova, Epir (Albania de azi).

            Tatăl acestuia a fost al doilea din familie care a migrat în Țara Românească, unde se ocupă, împreună cu fratele acestuia, Georghe, cu negoțul în Imperiul Otoman și în Imperiul Habsburgic.

            De pe urma negoțului, Chiriac progresează foarte repede și reușește ca în anul 1797 să îl aducă în Țara Românească și pe fiul acestuia, Apostol.

        După ajungerea în Ţara Românească, Apostol urmeză studii cu profesori particulari iar unchiul acestuia, George ,observând capacitatea intelectuală deosebită a nepotului său, îşi ia angajamentul ca să îi plătească studiile şi astfel face cursurile gimnaziale şi liceale la Viena, unde studiază în principal filosofia.

            După ajungerea la Viena a tânărului Apostol, acesta îl cunoaște pe celebrul cărturar iluminist Neofit Duca, cu care era înrudit prin familia Spahi.

           Pe data de 17 mai 1810 acesta se înscrie ca student la Universitatea Halle, unde studiază medicina iar după terminarea studiilor, acesta îşi obţine în anul 1813 și doctoratul în medicină, cu  lucrarea ,,DE PISCIUM CEREBRO ET MEDULLA SPINALI”.

             După terminarea studiilor, acesta revine în Ţara Românească şi activează ca medic la spitalele Pantelimon si Colţea din Bucureşti, unde îi va avea ca și colegi pe medicii Constantin Caracaş  și Constantin Darvari, care cel din urmă îi va oferi mâna fiicei sale Elena tânărului său coleg.

            În anul 1820 construieşte pe această moşie un conac de vară, structurat pe un demisol şi două etaje, plus o grădină amenajată de un peisagist neamț, care cuprindea două fântâni arteziene din calcar masiv, statui și specii rare de plante.

De istoria acestui palat este legat numele comandantului armatei turcești din timpul războiului de Independență (1877-1878), Osman Pașa, deoarece, acesta a fost luat prizonier de război după căderea Plevnei și trecut cu barca, prin zona ostrovului Cama-Dinu și adus la conac pentru două zile. Camera în care a fost găzduit acesta, poartă din acea vreme numele de

,,camera turcului”.

            În ceea ce priveşte participarea sa la viaţa publică, Arsache s-a remarcat încă din tinereţe prin cultura și erudiţia sa, ocupând același rang în timpul a trei domnitori: Caragea, Grigore Ghica şi Alexandru Ghica iar în cadrul şedinţa Adunării Elective a Ţării Româneşti din 24 ianuarie 1859, acesta îi acordă votul său lui Alexandru Ioan Cuza, care fusese ales în Moldova, pe data de 5 ianuarie 1859.

            După Unirea Principatelor Române, primul cabinet unic, este condus de conservatorul Barbu Catargiu iar Arsache primeşte portofoliul Ministerului de Externe.

            În data de 8 iunie 1862, Barbu Catargiu este asasinat iar interimatul la conducerea Consiliului de Miniștri este preluat de către Arsache, până pe data de 24 iunie 1862, când demisionează din această poziție, cât și din poziția de ministru de externe.

            În data de 24 ianuarie 1835, singurul fiu al lui Apostol Arsache, Gheorghe, se sinucide la Viena, unde era student, prin împușcare, din cauza împotrivirii părinţilor de a se căsători cu o tânără evreică.

            Pentru alinarea acestui păcat greu al sinuciderii, Apostol Arsache zideşte din temelii actuala biserică din localitate și îi pune hramul ,,Sf. Pantelimon”. Ridicarea acestui lăcaș s-a început în anul 1835 și s-a terminat în anul 1845, durând 10 ani. După terminarea lucrărilor, doctorul Arsache, aduce pe pictorul Gheorghe Zugravul să picteze iar spre sfărșitul vieții ctitorului, acesta îl contractează pe renumitul pictor român Gheorghe M. Tattarescu pentru a repicta  frescele interioare, nemaiapucând să le vadă finalizate.

            La intrarea în biserică, în partea dreaptă, în pronaos se află tabloul ctitorului şi al fiului său. Arsache arată cu mâna spre tânăra pereche,parcă, dândule consimţământul de a se căsători.

            În anul 1870 acesta construiește prima școală pentru localitate, compusă din două

părți:  prima parte cuprinde două săli (locuința pentru învățător) și în a doua parte, tot două săli (locuința pentru învățătoare).

            La un an după construirea acestei școli, Arsache construiește un local pentru sediul primăriei, unde funcționează în prezent Oficiul Poștal Vedea.

            După câștigarea independenței de către statul grec, Arsache investește sume colosale în sistemul educațional din acest stat și finanțează ridicarea unei școli în care să poată fi educate fete tinere, care, la absolvire, să fie trimise în toată Grecia, pentru a inspira și educa copiii, păstrând astfel limba și cultura greacă intactă, precum și încurajarea alfabetizării în rândul populației.

            Pentru recunoașterea meritelor deosebite pe care le-a avut în sprijinirea sistemului educațional din Grecia, consiliul de administrație, numește școala după acesta și anume „ARSAKEIO”.

            Pentru meritele sale deosebite, regina Amalia a Greciei îl decorează pe Apostol Arsache și îi oferă și cetățenia greacă, pe care acesta o refuză.

            Îşi petrece anii bătrâneţii la conacul său de la Paraipani (Arsache, Vedea) şi moare pe data de 16 iulie 1874 la Bucureşti , fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

            În perioada lui Apostol Arsache, localitatea a cunoscut prima perioadă de înflorire, deoarece s-a început ridicarea caselor acoperite cu stuf și fără pod. Cand intrai în casă se vedeau mărtăcii (stâlpii) care sprijineau stuful. Unii oameni lipeau stuful pe dinăuntru cu pămant, ca să pară mai frumos ochiului.

            Înlocuirea bordeielor cu case s-a făcut relativ repede iar bordeiele au început să dipară treptat, nemaiexistând în prezent niciunul.

Ionuț Barbălată,

Master în ştiinţe politice,

fiu al comunei Vedea