În august 1931, întreaga Românie sărbătorea împlinirea a 50 de ani de viață ai marelui geniu al muzicii românești, George Enescu. Țara, „de la un capăt la altul”, a îmbrăcat haina de sărbătoare pentru a-l cinsti pe artistul care, prin vioara sa, a purtat în lume tainele și frumusețea sufletului românesc. În spiritul modestiei și al dăruirii care l-au caracterizat întreaga viață, maestrul a ales să colinde România, oferind publicului concerte de muzică aleasă.

Orașul Giurgiu s-a bucurat de această rară favoare. Joi, 22 octombrie 1931, la ora 21.00, Enescu a susținut un concert extraordinar de vioară în sala teatrului-cinema „Modern”, într-o atmosferă de profundă emoție și respect cultural. Programul, alcătuit din concerte și sonate de mare rafinament, a ridicat publicul giurgiuvean la înălțimea marilor săli europene.

Primirea maestrului – muzică și recunoștință

Sosirea lui George Enescu la Giurgiu a fost un eveniment în sine. În gară, maestrul a fost întâmpinat de primarul orașului, Nicu Pascal, de membrii societății muzicale Cântarea Dunării și de un numeros public. Corul „Cântarea Dunării”, sub conducerea profesorului Bărbulescu, a intonat un imn de primire, ascultat de Enescu cu bunăvoință și cu acel surâs discret, devenit emblematic pentru firea sa aleasă. La final, maestrul a adresat câteva cuvinte calde, exprimându-și apropierea sinceră față de cei care îl întâmpinaseră.

Concertul – o lecție de artă și eleganță

Concertul extraordinar de vioară, cu acompaniamentul la pian al lui Nicolae Caravia, a avut următorul program:

• Saint-Saëns – Concertstück în la major

• César Franck – Sonata în la major (patru părți)

• Const. Nottara – Siciliana

• Scărlătescu – Bagatela în stil românesc

• Dvořák–Kreisler – Largo din „Lumea Nouă”

• Sarasate – Zigeunerweisen

Sala teatrului „Modern” a fost arhiplină, iar publicul a ovaționat îndelung fiecare moment artistic. După prima parte a programului, în pauză, directorul artistic al societății „Cântarea Dunării” i-a mulțumit maestrului pentru cinstea adusă orașului Giurgiu, oferindu-i un splendid buchet de flori naturale – un gest de recunoștință pentru seara în care muzica a ridicat sufletele tuturor.

Un episod memorabil din istoria culturală a Giurgiului

Acompaniatorul serii, Nicolae Caravia, era deja o prezență bine cunoscută în lumea muzicală românească. Născut în 1892, acesta îl acompaniase pe George Enescu încă din anii Primului Război Mondial, la Iași, în concertele de binefacere pentru militarii răniți, colaborare care a continuat și în perioada interbelică.

Concertul din 22 octombrie 1931 rămâne una dintre cele mai luminoase pagini din istoria culturală a Giurgiului – o seară în care un oraș de provincie a trăit, la intensitate maximă, întâlnirea cu geniul muzicii românești.

Un episod aproape uitat, dar care merită readus în memorie, ca dovadă că Giurgiu a știut, cândva, să fie parte vie din marea poveste culturală a României.

Vasile Arcanu