Comunitatea romano-catolică din Giurgiu este mai săracă. Unul dintre slujitorii care au lăsat o amprentă discretă, dar profundă în viaţa credincioşilor, părintele Petru Ţurcanu, a trecut la cele veşnice.

Potrivit Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, sâmbătă, 25 iulie 2026, în jurul orei 9.30, părintele Petru Ţurcanu s-a stins din viaţă în urma unui stop cardio-respirator, la Centrul Rezidenţial „Sfântul Anton” din Iaşi, unde locuia de mai bine de un deceniu. Avea 81 de ani, iar în acest an împlinise 55 de ani de preoţie, o viaţă întreagă pusă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Născut la 6 februarie 1945, în comuna Săbăoani, judeţul Neamţ, părintele Petru Ţurcanu a fost hirotonit preot la 29 iunie 1971, la Alba-Iulia, prin punerea mâinilor episcopului Márton Áron. A slujit mai întâi ca vicar la Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, apoi ca paroh în Mihail Kogălniceanu şi Oituz, judeţul Constanţa, iar mai târziu a fost trimis la Giurgiu, unde a păstorit comunitatea romano-catolică între decembrie 1980 şi decembrie 1983.

Pentru mulţi giurgiuveni, acei trei ani au rămas în memorie ca o perioadă în care biserica a avut în frunte un preot blând, apropiat de oameni, un păstor care ştia să aline suferinţe, să aducă speranţă şi să întărească credinţa. Nu căuta niciodată să iasă în evidenţă. Vorbea puţin, dar cuvintele sale ajungeau întotdeauna la inimă.

L-am cunoscut foarte bine pe părintele Petru în perioada în care a slujit la Giurgiu. A fost un preot exemplar, un om de o modestie rar întâlnită, un suflet cald şi un slujitor devotat al Bisericii. Pentru toţi cei care l-au cunoscut, chipul său senin şi bunătatea sa vor rămâne neşterse.

După plecarea de la Giurgiu, părintele Petru Ţurcanu şi-a continuat misiunea sacerdotală la Craiova, unde a fost preot colaborator între 1986 şi 2003, apoi la Piteşti între 2003 şi 2005, revenind ulterior la Craiova până în anul 2007, când starea sănătăţii l-a obligat să se retragă din activitatea pastorală.

Chiar şi după retragere, vocaţia sa nu s-a încheiat. Din anul 2015, a fost primit la Centrul Rezidenţial „Sfântul Anton” din Iaşi, unde a beneficiat de îngrijire medicală, dar, în acelaşi timp, a oferit ceea ce ştia să dăruiască cel mai bine: mângâiere sufletească, rugăciune şi însoţire spirituală celor aflaţi în suferinţă. Deşi încercat de mai multe afecţiuni, nu şi-a pierdut niciodată credinţa şi puterea de a-i încuraja pe ceilalţi.

Plecarea sa marchează încă o pagină tristă în istoria comunităţii romano-catolice din Giurgiu. După părintele Ioan Balint şi Mihai Dascălu, încă un slujitor al altarului, care şi-a dedicat viaţa credincioşilor giurgiuveni, a fost chemat la Domnul.

Rămân în urmă amintirile, rugăciunile şi recunoştinţa celor care au avut binecuvântarea de a-l cunoaşte. Astfel de oameni nu dispar cu adevărat. Ei continuă să trăiască în sufletele celor pe care i-au îndrumat, i-au încurajat şi i-au apropiat de Dumnezeu.

Drum lin spre Împărăţia Cerurilor, părinte Petru Ţurcanu! Vă mulţumim pentru smerenia, bunătatea şi lumina pe care aţi adus-o în vieţile atâtor oameni.

Odihna veşnică dă-i-o lui, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească. Să se odihnească în pace! Amin!

Vasile Arcanu