Profesorul Adrian Niculae, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Giurgiu, cel îndrituit în această speţă, face lumină în cazul Bisericii de lemn de la Călugăreni. Iată ce a postat, pe contul său de Facebook, directorul Adrian Niculae.

Istoria văzută prin ochiul de sârmă

„Zilele trecute mare mi-a fost mirarea să văd cum un post de televizune ce emite la nivel naţional, lansa în spaţiul public o ştire “bombă”, care în final s-a dovedit fiind o banală fumigenă. Ştirea anunța publicul, că la Giurgiu, o biserică a fost furată. Rulând încă imaginile cu bomba serii, telefonul începe să sune, colegi din toată țara, prieteni, sunau să afle cum și ce s-a întâmplat. Îmi amintesc că un amic, mai glumeț, îmi spune, asta mai lipsea să ne furăm și bisericile, și pe lista lungă a furturilor din România, să se adauge și o biserică.

Realitatea este alta, biserica respectivă nu a fost furată

… ci supusă unui amplu proces de restaurare, am uitat să vă spun, vorbim de o biserică de lemn, cu statut de monument istoric aflată în Călugăreni.

Și pentru că sunt istoric, și pentru că știu de spre ce este vorba, și pentru că au fost implicați specialiști în acest proiect, care s-au implicat voluntar, și pentru că unii în necunoștință de cauză cred că restaurarea unei biserici de lemn se face de tâmplarul satului și cu un ciocan și cinci cuie se rezolvă totul, am să prezint ce s-a întâmplat la Călugăreni…

De ce restaurarea „Bisericii de lemn” de la Călugăreni?

„Biserica de lemn” din Călugăreni a fost construită la începutul sec. XIX, fiind considerată monument de arhitectură populară religioasă. Importanţa edificiului este dată de sistemul constructiv, unic în această zonă, prin îmbinările existente ale lemnului, frumuseţea picturii iconostasului, pictură naivă ţărănească, bolta cu nervuri cu caracter atipic, uşa şi elementele de feronerie. Sistemul constructiv este valoros din punct de vedere arhitectural, fiind singura „Biserică de lemn” ce prezintă acest tip de îmbinare prin chertarea verticală a stâlpilor şi îmbinarea blănilor între stâlpi.

La sosirea echipei de proiectare, construcţia de mici dimensiuni (5,90 m X 5,00 m, cu înălţimea de 4,20 m) prezenta degradări vizibile la elementele structurale şi anume ale structurii stâlpilor, pereţilor şi acoperişului, fiind înclinată cu cca. 50 cm faţă de verticală. Precizez că ultima intervenţie a fost realizată cu aproximativ 100 de ani în urmă. Zonele cele mai afectate erau stâlpii de susţinere a pereţilor şi căpriorii de la şarpantă. Aceste zone erau puternic degradate, din cauză că aici sunt căile de pătrundere a umidităţii şi agenţilor biologici distructivi către interiorul lemnului, dar şi datorită poziţiei de amplasare a lor în construcţie, vertical sau înclinat, în contact cu solul sau către exterior, cu risc frecvent de umezire. Erau forme vizibile de atac provocat de mucegai, ciuperci de putrezire macromicete (putregai brun sfărmicios) şi insecte xilofage (anobide: Anobium punctatum şi Xestobium rufovilosum). În interior, pictura abandonată şi lăsată în situm, risca degradări ce nu mai puteau fi remediate dacă nu se luau măsuri urgente. Aici s-a constatat prezenţa bacteriilor şi larvelor, unele dintre ele fiind încă active, drept pentru care se impunea biocidarea fiecărui element component. Iconostasul şi icoanele din lemn prezentau degradări multiple, prin desprinderi şi decolorarea peliculei, crăpături şi desprinderi ale materialului lemnos.

Concluzia specialiştilor în privinţa monumentului istoric „Biserica de lemn”

… era sumbră, anume că starea de conservare este REA, pe punctul de prăbuşire, invadată de vegetaţie, cu panouri descompletate, cu pictura în cea mai mare parte distrusă, monumentul fiind în colaps, drept pentru care, din punctul acestora de vedere, se impunea demontarea monumentului şi remontarea cu piesele iniţiale tratate şi elementele noi formate, şi de asemenea, tratarea corespunzător a iconostasului şi icoanelor şi restaurarea lor de către specialişti.

„Proiectul 60 de biserici de lemn”- şi totuşi există un Dumnezeu

În anul 2009 a fost iniţiat „Proiectul 60 de biserici de lemn” de către Dl. Arh. Şerban Sturza, preşedintele de atunci al Ordinului Arhitecţilor din România, sprijinit de Fundaţiile „Dala”,  „Pro Patrimoniu”, „UNARTE”,  „UAIN” şi „Muzeul Ţăranului Român”, având drept scop implementarea unor măsuri urgente de protejare şi salvare, prin intervenţii de primă necesitate asupra lăcaşelor de cult, din lemn, aflate în stadii avansate de degradare. Practic, prin acest proiect, se propuneau intervenţii imediate, punctuale, de tip „SMURD”, care să asigure pentru un timp integritatea constructivă a bisericilor şi, mai ales, să pregătească posibile procese de conservare sau restaurare. Iniţial „Proiectul 60 de biserici de lemn” se limita la lăcaşele de cult din Sudul Transilvaniei şi Nordul Olteniei, dar fiind un proiect de durată a fost continuat prin deschiderea unei noi serii de şantiere la mai multe lăcaşe de cult aflate în stare avansată de degradare şi în care nu se mai slujeşte, mai ales după ce au fost ridicate noile biserici din zid, astfel fiind inclusă, spre bucuria noastră, şi „Biserica de lemn” din Călugăreni.

Proiectarea şi obţinerea avizului de specialitate

A fost un proces lung şi anevoios ce a durat aproape trei ani până la obţinerea avizului de specialitate. Chiar dacă vorbim de un monument istoric de mici dimensiuni, datorită materialului din care era realizat au fost elaborate numeroase studii de specialitate. De aici şi colectivul numeros, implicat în elaborarea proiectului, cu renume în domeniul restaurării, astfel: partea de arhitectură: arh. Valer Crişan, urb. Paul Creţu, urb.Alex Lupescu; partea de structură: ing. Aurel Comănescu, expert atestat M.C., ing. Ion Nedeja; consultant: arh. Ruxandra Nemţeanu, specialist atestat M. C.; partea de componente artistice: restaurator Dorin Handrea, expert atestat M. C.; studiu biologic: drd. chm. Mariana Prună, specialist atestat M. C.; studiu arheorlogic: prof. dr. Cristian Schuster, arheolog; cioplitor, Badea Alexe, meşter atestat. Intervenţia, propusă prin proiect, era CONSERVAREA în forma actuală găsită în sit şi RESTAURAREA monumentului prin reconstituirea formei iniţiale. Conservarea şi restaurarea conform proiectului presupuneau următoarele intervenţii:

Etapa A – în sit:

– Extragerea elementelor cu strat pictural şi depozitarea lor în condiţii adecvate în atelier de restaurare icoane – Facultatea de Teologie Bucureşti;

– Decopertarea acoperişului improvizat prin înlăturarea învelitorii de tablă şi a elementelor improvizate;

– Demontarea cupolei cu notarea tuturor elementelor componente;

– Demontarea elementelor structurale şi de anvelopanta stâlpii grinzii şi scândurii conform cu releveul întocmit cu numerotarea fiecărui element constitutiv.

În atelier:

– Curăţarea de praf a elementelor preluate din sit – scoaterea cuielor şi a elementelor improprii şi a altor improvizaţii;

– Biocidarea elementelor conform cu expertiza biologică şi monitorizarea evoluţiei de biologul specializat prin rapoarte periodice;

– Efectuarea protezelor la elementele structurale folosind lemn istoric de esenţă tare (lemn bine uscat, cu vechime, preluat de la alte edificii demontate. Simultan se repară şi scândurile şi restul de elemente constitutive;

Se cioplesc şi se decriptează grinzi, scânduri, dulapi şi alte elemente din lemn „salcâm, stejar şi fag” pentru efectuarea completărilor necesare;

Se folosesc răşini pentru întărirea lemnului buretos şi în locurile necesare răşina polieuretanică pentru îmbinarea, lipirea şi consolidarea lemnului. Unde este necesar se toarnă răşina în cofrag metalic pentru a completa degradări mecanice;

La final se biocidează toate elementele atât iniţiale cât şi completările necesare.

Etapa B – în sit:

– Săpătura arheologică în zona de Vest a monumentului pentru determinarea elementelor iniţiale ale biserici;

– Săpătură perimetrală (cu supraveghere arheolog conform cu expertiza arheologică efectuată) pentru fundaţii şi efectuarea lor cu beton armat şi cărămidă;

– Montarea tuturor elementelor pe soclu realizat.

După mai multe reveniri la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice şi completarea documentaţiei cu solicitările venite din partea Direcţiei Judeţene pentru Cultură Giurgiu şi a membrilor Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Giurgiu eliberează Avizul Favorabil nr. 67/M.I./27.06.2013 cu următoarele condiţii:

– refacerea şi reconstituirea „Bisericii de lemn” se va executa conform perimetrului stabilit prin raportul de cercetare arheologică preventivă, fără extinderea acestuia spre Vest, conform primei variante;

– să se asigure supraveghere arheologică de specialist în domeniul arheologiei în momentul începerii executării lucrărilor;

– să se repună pictura extrasă la locul ei;

– să se respecte, din punct de vedere arhitectural şi tehnic proiectul prezentat spre avizare.

Salvarea monumentului

Urmare proiectului de conservare şi restaurare, echipa de proiect acţionează conform documentaţiei, în sensul că atât structura de lemn, cât şi elementele cu strat pictural au fost demontate (structura de lemn, cupola, stâlpii, grinzile şi scândura) şi numerotate şi extrase elementele cu strat pictural şi depozitate în condiţii adecvate în ateliere de restaurare, unele dintre ele la Facultatea de Urbanism, altele la Facultatea de Teologie.

În acest sens au fost redactate procese verbale de predare – primire, încheiate între Parohia Călugăreni, reprezentată de către preot paroh Ochetan Marin şi arh. Valer Crişan, şef de proiect, respectiv Valer Crişan şi reprezentanţii atelierelor unde au fost duse spre depozitare, tratare şi restaurare componentele de lemn.

Episcopia Giurgiului, atestă faptul că, în prezent, Restaurarea icoanelor aferente monumentului istoric se face sub supravegherea expertului M. C., restaurator pictură lect. univ. dr. Dorin Handrea în cadrul Centrului pentru Conservarea şi Restaurarea Icoane al Facultăţii de Teologie din Bucureşti; – reconstituirea „Bisericii de lemn” se face sub supravegherea echipei de specialişti, într-un spaţiu corespunzător, pus la dispoziţie de către Episcopia Giurgiului, în cadrul Mănăstirii „Sf. Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, Judeţul Giurgiu; şi toate lucrările realizate se fac cu respectarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice republicată.

Concluzie

Din cele relatate mai sus se pot constata următoarele:

– timpul, factorii de mediu şi neimplicarea au făcut ca „Biserica de lemn” să necesite intrarea într-un amplu proiect de restaurare;

– „Proiectul 60 de biserici de lemn” şi continuarea acestuia a făcut ca „Biserica de lemn” de la Călugăreni să intre în atenţia specialiştilor;

– se solicită şi se obţine Certificat de Urbanism de către Parohia Călugăreni, reprezentată prin preot paroh Ochetan Marin;

– este elaborată o documentaţie tehnică de restaurare, de către un grup de specialişti, care primeşte Avizul Favorabil din partea Direcţiei Judeţene pentru Cultură Giurgiu.

– conform proiectului sunt urmaţi paşii care au fost propuşi în tot ceea ce a însemnat restaurare, anume demontarea elementelor constructive şi extragerea iconostasului şi a icoanelor şi supunerea lor procesului de restaurare de către specialişti;

– prin procese verbale de predare-primire elementele constitutive ale bisericii şi icoanele, dar şi alte obiecte ce deserveau activitatea liturgică, au fost demontate sau extrase, după caz, şi predate de asemenea prin procese verbale de predare-primire Atelierelor de restaurare;

– echipa de proiect prin arh. Valer Crişan a informat prin adrese, Primăria Călugăreni, care este stadiul lucrărilor şi paşii ce urmau a fi făcuţi, fie solicitau sprijin financiar;

– în prezent, conform proceselor verbale, parte din ceea ce a însemnat „Biserica de lemn” sunt depuse spre restaurare la Atelierul de restaurare a Facultăţii de Teologie, restaurarea fiind efectuată de către restaurator Dorin Handrea, alte elemente au fost restaurate şi conservate la Atelierul Facultăţii de Urbanism;

– reconstituirea „Bisericii de lemn” se face sub supravegherea echipei de specialişti într-un spaţiu corespunzător

pus la dispoziţie de către Episcopia Giurgiului în cadrul Mănăstirii Sf. Ioan Rusul din localitatea Slobozia, Judeţul Giurgiu, Episcopia implicându-se financiar în lucrările realizate, astfel încât, în momentul în care se va termina restaurarea tuturor elementelor componente ale „Bisericuţei de lemn”, aceasta să fie montată pe vechiul amplasament, atât spre bucuria comunităţii locale, cât şi a noastră, a locuitorilor acestui judeţ”.

Adrian Niculae