Era februarie 1918 când un grup de soldaţi bulgari a furat moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Patriarhia Română, deoarece avea credinţa că ele aparţin de drept Bulgariei. La cererea Mitropolitului Conon, germanii, sub ocupaţia cărora se afla România atunci, au intervenit, i-au oprit pe bulgari au luat  sfintele moaşte şi le-au adus înapoi. Asta în condiţiile în care nemţii erau aliaţi cu bulgarii.

Dacă n-ar fi fost găsiţi bulgarii, probabil că sfintele moaşte ar fi fost duse la Mănăstirea „Sfântul Dimitrie Basarabov“ din satul natal al sfântului.

Vasile Th. Caulicov nota în jurnalul său, la 7 februarie 1918: „În urma grelei epidemii de vărsat negru ce bântuie Capitala, si in urma unei severe Ordonante a Guvernatorului, un medic a venit azi si ne-a vaccinat pe toti, de la mic pana la mare. Avem acum iluzia ca suntem imuni; zic iluzia, deoarece sunt variate bolile multiple ce bantuie Capitala. Şcolile inca nu s-au inchis, dar s-au inchis teatrele si cinematografele; masuri insuficiente, deoarece aglomeratia din tramvaie, murdaria din trasurile de piata ramane. Apoi, din coada ce se face la schimbul cartelelor de paine sau la usa brutariilor, boala se poate usor lua. Mortalitatea a ajuns in unele zile în Capitală la 50 de inşi, după buletinul Stării Civile”.

Sfântul Dimitrie se întoarce acasă

După dispariţia moaştelor Sfântului Dimitrie Basarabov, sănătatea publică devenise o problemă mai puţin urgentă pentru ocupantul german. Administraţia militară a capitalei avea toate motivele să se teama de o răzmeriţă. Maresalul Mackensen nu era dispus să rişte aşa ceva de dragul aliaţilor bulgari. Ordinele sale au fost clare şi aplicate cu promptitudine.

La doua zile după furtul de la Mitropolie, generalul Zach, comandant al judeţului Vlaşca XI, îl informă pe prefectul de Vlaşca, actualul Giurgiu, într-o scrisoare în limba franceză:

„Domnul Prefect Moldoveanu,

Moaştele Sfântului Dumitru într-un sicriu măreţ de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserică din Bucureşti, pentru a fi transportate cu un automobil în Bulgaria. Ajungând la Călugăreni, au schimbat aici automobilul cu o mică căruţă cu cal, pentru a şterge urmele lor. Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldaţi armaţi pe calea Bucureştiului, spre a opri hoţii. În dreptul satului Daia, el a gasit caruta cautata, insotita de soldati bulgari foarte armati. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiteri bulgari, arătandu-le revolverul. Bulgarii s-au supus situațiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu și l-a depus la cartierul generalului Zach, unde a fost păzit de un ofiter și soldați armați până la 19 Februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însoțit de o puternică gardă de soldați germani înarmați, la București. Dupa părerea mea, evenimentul merită să fie însemnat mai târziu în istoria religioasă a României. Vă rog a lua notă de meritele dlui. Rhefeld.

Primiți, Domnule, salutările mele sincere,

Zach, General al Bavariei și Comandant al județului Vlașca”

Mulțimi entuziaste au sărbătorit readucerea moaștelor Cuviosului Dimitrie cel nou la Catedrala Mitropolitana.

Patronul spiritual al Bucurestiului se intorsese acasa. Peste putin timp, soarta războiului avea să se schimbe brusc. Și odată cu ea, și destinul României.

FOTO: Acesta este imobilul în care s-a aflat cartierul generalului Zach, unde moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost păzite de un ofiter și soldați germani armați până la 19 Februarie 1918. Localul este în prezent sediul Poliţiei Municipiului Giurgiu, iar pe vremea comuniştilor a fost al Miliţiei Giurgiu.