În noaptea Sfintelor Paști, credincioșii giurgiuveni au participat într-un număr foarte mare la slujba de Înviere, oficiată de Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.

La miezul nopții, sute de credincioși au venit în locul special amenajat din fața noii Catedrale Episcopale Sf. Mare Mucenic Gheorghe, pentru a se împărtăși de Lumina Sfântă a Învierii lui Hristos, oferită de Ierarhul nostru, care și în anul 2019 a fost adusă de la Ierusalim, prin purtarea de grijă şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În continuare, Întâistătătorul eparhiei noaste a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în noua Catedrală Episcopală din Giurgiu.

 Cu acest prilej, Ierarhul nostru a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre frumusețea duhovnicească a Praznicului Învierii Domnului.

„Mare, sfântă şi mult prăznuită este această zi în care Mântuitorul a întărit cu fapte adevărul despre fiinţa şi lucrarea Sa dumnezeiască, înviind a treia zi, după Scripturi. Stăpâniţi de această încredinţare, sărbătorim an de an Paştile cele sfinţite, prin care ne împărtăşim cu apa cea vie a dreptei credinţe, care izvorăşte nu din piatră seacă, făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii. Prăznuind cu bucurie şi cu evlavie preamărita minune a Învierii Domnului, ne reînnoim neîncetat în viaţa noastră creştinească, mărturisind din plin că propovăduirea noastră nu este zadarnică şi nici credinţa noastră deşartă (I Cor. 15, 14), pentru că Paştile cele sfinţite, ce ni s-au arătat astăzi sărbătoare a luminii, sunt trecere de la moarte la viaţă, unire a cerului cu pământul. Aceeaşi sfântă bucurie legată de Învierea Domnului se prelungeşte în viaţa fiecărui om atunci când acesta mărturiseşte şi trăieşte, adânc şi conştient, taina morţii şi Învierii Mântuitorului. Împărtăşindu‑se cu Sfintele Taine, omul se naşte din nou, renaşte la o viaţă altoită în Dumnezeu, devenind „făptură nouă”, a subliniat Preasfinția Sa.

De asemenea, PS Ambrozie a spus că „Însăși Icoana Praznicului Învierii Domnului ne zugrăveşte în culori învăţătura cea mântuitoare a Bisericii. Părinţii o numesc „Pogorârea la iad”, pentru că Hristos Domnul este cel ce îi sfărâmă porţile şi se înalţă biruitor, neatins de boldul şi pecetea acestuia. Deşi trăim astăzi clipe de bucurie, se cuvine să nu trecem cu vederea înţelesul duhovnicesc al pogorârii Mântuitorului Hristos la iad. Ea reprezintă arvuna învierii noastre, însă, în egală măsură, este şi îndemnul adresat fiecăruia dintre cei ce cred să moară păcatului şi să biruie stăpânirea celui rău, în Hristos şi împreună cu Hristos. Nu oare pentru aceasta ne-am nevoit în răstimpul dinaintea Luminatei Sărbători a Învierii? Nu pentru a ne împărtăşi de Hristos ne-am curăţit sufletul de păcate, prin rugăciune, post şi mai ales prin Taina Sfintei Spovedanii? Nu pentru Hristos ne-am lepădat de cele ale lumii şi am năzuit la roadele cele bogate ale Împărăţiei? Să nu uităm de toate acestea la ceas de bucurie sfântă, pentru că nevoinţele noastre reprezintă urzeala veşmântului luminat pe care-l purtăm astăzi. Ele sunt firele nevăzute ce întăresc haina nestricăciunii şi tot ele sunt cele care îi dau trăinicie, pentru a îmbrăca pe omul curăţat de patimi.

Preasfinţia Sa în încheiere a evidențiat că Sărbătoarea Învierii este şi prilej de întâlnire, de aşezare împreună. Cei plecaţi departe se întorc pe la casele lor, părinţii îşi regăsesc copiii, prietenii vechi se reîntâlnesc, este vreme de veselie şi de tihnă bine‑meritată. În zilele acestea, ţara întreagă este în sărbătoare şi, mai cu seamă, satele se umplu de lumina Învierii. Veşnicia se reîntoarce la sat, totul este învăluit de pace şi de linişte. Într‑adevăr, satul românesc intră în sărbătoare şi ne aduce aminte, an de an, că acolo, din vatra sa, a fost plămădită această ţară, acolo s-a început făurirea limbii şi de acolo s‑au ridicat cele mai multe dintre minţile luminate ale României.

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul nostru a transmis credincioșilor să prăznuiască aceste zile ale Sfintelor Paşti cu pace și alese bucurii, potrivit datinii străbune, oferindu-le, în semn de prețuire, icoane cu scena Învierii Domnului și Pastorala Preasfinției Sale la Sfintele Paști, intitulată ÎNVIEREA DOMNULUI- TEMELIA CREDINŢEI NOASTRE.