Starea de urgenţă este reglementată de articolul 93 al Constituţiei României, precum și de Ordonanţa de Urgenţă numărul 1 din 1999. Ordonanţa în cauză spune că starea de urgenţă se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile şi prevede totodată măsuri excepţionale economice și de ordine publică.

În termen de cinci zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.

Ordonanța de urgență din 1999 stipulează că:”Starea de asediu şi starea de urgenţă sunt măsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi siguranţei naţionale sau a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre”.

Conform aceluiași OUG, pe perioada stării de urgență ”vor fi impuse măsuri cu caracter politic, economic, social şi de ordine publică, instituite în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale”.

”Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă, proporţional cu gravitatea situaţiei care a determinat instituirea acestora şi numai dacă este necesar, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale înscrise în Constituţie, cu acordul ministrului justiţiei”, mai prevede OUG numărul 1 din 1999.

Pe toată durata stării de urgență, ordonanţele militare şi ordinele emise au caracter obligatoriu, de lege. Printre măsurile pe care statul le poate impune în această perioadă se numără:

• să limiteze sau să interzică de tot circulația mașinilor
• să efectueze razii, controale, percheziții
• să închidă temporar benzinării, restaurante, cafenele, cazinouri și alte localuri publice
• să suspende apariția sau difuzarea unor emisiuni radio sau TV
• să raționalizeze alimente și alte produse de strictă necesitate
• să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfăşurarea adunărilor publice, a manifestaţiilor sau marşurilor
• să emită ordonanțe de urgență
• să emită ordonanțe militare
• să interzică circulaţia feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute

Măsuri care se pot dispune pe durata stării de urgență (Capitolul 6, OUG nr.1/ 1999)

• organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
• închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
• rechiziționarea de bunuri, potrivit legii.

Sancțiuni (Capitolul 7, Articolul 27, OUG nr.1/1999)

• nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.

Pe durata stării de urgență sunt interzise: limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război; tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;restrângerea accesului liber la justiție.