Înălţarea Domnului, una dintre cele 12 mari praznice împărăteşti ale creştinătăţii, este prăznuită cu mare fast în ziua de joi din săptămâna a şasea de după Paşte.

La 40 de zile de la Învierea Domnului, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Mântuitorului Iisus la ceruri, un important eveniment din viaţa sa pământeană.  În acea zi, Iisus cel Înviat li s-a arătat din nou „ în trup“ ucenicilor şi Maicii Sale. În tradiţia populară, marele praznic pentru Înălţarea Domnului aminteşte de ziua când Iisus s-a urcat la ceruri şi este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoşeşti, respectate în popor de sute şi sute de ani. La 40 de zile de la Înviere, Iisus S-a arătat Apostolilor Săi. i-a luat pe toţi în afara Ierusalimului, i-a condus pe Muntele Măslinilor şi Le-a spus că vor fi „îmbrăcaţi cu putere de Sus“. Cu acest prilej, Iisus  a anticipat, cu zece zile înainte, Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt asupra ucenicilor. Mai mult, în cele 40 de zile de la Înviere, potrivit Evangheliei lui Luca ( 24, 42) Iisus le-a dat ucenicilor ultimele învăţături, a mâncat alături de ei „o bucată de peşte fript şi o bucăţică dintr-un fagure de miere“ şi a dorit să-i convingă că nu s-au întâlnit cu o nălucă. Tot atunci Iisus i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei şi de toţi cei botezaţi în religia creştină, chiar dacă misiunea lui pe pământ se încheie. Mai mult, Iisus le-a spus ucenicilor cât de important va fi rolul lor în răspândirea credinţei creştine şi I-a îndemnat să meargă în toate colţurile lumii şi să propovăduiască. În relatările religioase, care descriu ultimele clipe petrecute de Iisus în compania ucenicilor, Evanghelistul Luca spune :“Şi i-a dus afară până spre Bretania, şi ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie“. În  ziua praznicului, creştinii se salută  cu urarea „Hristos s-a înălţat!“ şi se răspunde cu „Adevărat s-a înălţat!“

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia populară, marele praznic aminteşte de ziua când Iisus s-a urcat la ceruri şi este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoşeşti, respectate în popor de sute şi sute de ani. În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, un cuvânt de provenienţă latină (n.r. Spasiteli), care în traducere înseamnă Mântuitorul.

Cine a fost Ispas?

Legenda spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălţarea Domnului, alături de Apostoli. El era un om bun şi vesel şi, de aceea, la praznicul Înălţării Domnului este bine ca oamenii să-i urmeze exemplul: să fie bine dispuşi, să evite supărările şi să nu-şi facă necazuri unul altuia.

Ispasul este sărbătoarea reconcilierii

Totodată, sărbătoarea Înălţării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii în comunitatea în care au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiţii va domina veselia, iar necazurile şi ghinioanele se vor îndepărta de gospodăria respectivă.  De la Paşte şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele persoanelor care trec la viaţa veşnică în această zi ajung direct în rai, fără să mai treacă prin temuta judecată de apoi.

Ritualuri pentru sporul casei

În ajunul sărbătorii Înălţarea Domnului se adună flori de alun

În unele localităţi din Transilvania şi din Argeş, fetele şi flăcăii  merg noaptea, în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului în alunişuri,  să culeagă  flori de alun, care înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile. Se spune că aceste flori au puteri magice şi trebuie  păstrate alături de busuiocul sfinţit la Bobotează. Împlinirea acestui ritual aduce sporul în gospodărie, menţine armonia şi dragostea în familiile care păstrează aceste obiceiuri.

De Înălţarea Domnului se împart căniţe cu păsat fiert în lapte

Pentru sporul casei, în numeroase zone din ţară, gospodinele  prepară păsat fiert în lapte dulce. Păsatul este mălaiul măcinat mai mare, care se fierbe în apă, cu puţină sare şi cu vanilie. După ce a fiert, se adaugă lapte şi preparatul este lăsat să mai clocotească circa trei minute. Când se mai răceşte, păsatul fiert în lapte,  specific praznicului, se toarnă în căniţe, care se împart copiilor şi săracilor.

Ce se face la Înălţarea Domnului pentru înmulţirea nucilor şi a viţeilor?

Un obicei cu efecte benefice asupra sporului la recolta de nuci şi la înmulţirea viţeilor se păstrează în multe zone ale ţării. Gospodarii taie fire de păr din vârful cozii vitelor din gospodărie şi le îngroapă într-un furnicar, rostind urarea : „Să dea Dumnezeu să fie atâtea nuci şi viţei, câte furnici există în acest furnicar!“

Înălţarea Domnului: până la Ispas se finalizează semănăturile

Semănăturile trebuie să se încheie până în ziua de Ispas. În gospodăriile unde nu se respectă obiceiul şi se mai seamănă şi după ziua de Ispas, culturile respective nu vor da roade.

Înălţarea Domnului, întâmpinată cu ouă roşii şi preparate tradiţionale

La Înălţare, este ultima zi din an când se vopsesc ouă roşii, ca şi la Paşte, şi se sfinţesc la biserică. La sfârşitul slujbei, se împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde şi rachiu.

De Înălţarea Domnului, salutul credincioşilor este: „Hristos s-a înălţat!“

În această zi, salutul credincioşilor este:  „Hristos s-a înălţat!“ , iar răspunsul este „Adevărat s-a înălţat!“. În numeroase localităţi din Muntenia, bărbaţii păstrează tradiţia şi  poartă frunze de nuc la brâu, pentru a nu  avea dureri de spate. Mai mult, se respectă această tradiţie pentru că şi Iisus a purtat un mănunchi de frunze la brâu în ziua Înălţării Sale la cer.

Se organizează Moşii de Ispas

În multe zone geografice din ţară se organizează Moşii de Ispas. De aceea, în ziua praznicului se fac pomeniri la biserică pentru rudele decedate. Totodată, atât mormintele rudelor, cât şi mormintele părăsite din cimitirele oricărei comunităţi se împodobesc cu frunze de paltin, pentru ca cei răposaţi să se odihnească în pace şi să alunge strigoii din acele cimitire.

Se dau ofrande săracilor 

Se respectă tradiţia ofrandelor şi femeile care au în familie rude decedate dăruiesc săracilor ofrande : pâine caldă, ceapă verde, brânză şi rachiu pentru sufletele acestora. Tradiţia spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele morţilor, care au venit în ziua de Paşti la casele unde au trăit o viaţă întreagă, se înalţă din nou la cer. Alimentele date de pomană reprezintă merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri.