Ordonanța Guvernului nr. 6/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, modifică Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, respectiv prevederile referitoare la instituirea măsurii de restructurare a obligațiilor bugetare restante.

Prin OG nr. 6/2020 se elimină plafonul de un milion de lei, astfel încât măsura restructurării obligațiilor bugetare va putea fi accesată indiferent de cuantumul obligațiilor bugetare restante la 31 decembrie.

Totodată, s-a stabilit un nou termen de depunere a notificării privind intenția de restructurare a obligațiilor bugetare și de prorogare a termenului de depunere a solicitării de restructurare a obligațiilor bugetare.

Astfel, termenul de depunere a notificării privind intenția de restructurare care a început la data de 8 august 2019 (data intrării în vigoare a O.G. nr. 6/2019) s-a împlinit la 31 octombrie 2019, urmând a se stabili un nou termen, respectiv în perioada 1 februarie 2020 – 31 martie 2020. În ceea ce privește termenul de depunere a cererii de restructurare, care era data de 8 februarie 2020, acesta a fost prorogat până la 31 iulie 2020.

Dispozițiile referitoare la restructurarea obligațiilor bugetare, respectiv Capitolul I din O.G. nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, sunt aplicabile ṣi următorilor debitori: debitorii care pierd eșalonarea la plată întrucât disponibilitățile bănești ale acestora, previzionate pe perioada de derulare a eșalonării, nu permit susținerea acesteia; debitorii care au garantate obligațiile bugetare potrivit prevederilor art. 210 – 211 și art. 235 din Codul de procedură fiscală.

Garanțiile constituite de debitori sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori consemnarea de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului urmează să fie valorificate conform Codului de procedură fiscală doar în ipoteza în care planul de restructurare nu prevede modalitatea de valorificare a sumelor de bani sau a bunurilor proprii ale debitorului care au stat la baza emiterii garanțiilor.