Vestea mi-a dat-o cumnatul său, inginerul Gigi Slătineanu. Era bolnav de vreo doi ani, dar, de când a murit soră-mea, toate s–au agravat. Singurătatea l-a dărâmat! Se vor întâlni în cer! Însemnările pe care le făcusem pentru a i le citi joi, 5 septembrie 2013, când urma să ne întâlnim la Colegiul Naţional Ion Maiorescu din Giurgiu, vor servi drept necrolog pentru giurgiuvenii carel-au cunoscut şi pentru colegii care se vor întrista la aflarea tristei veşti.
***
Copilul teribil, pentru mine, din clasa a IX-a. M-a impresionat în mod deosebit prin două lucruri: juca şah – orb- fără a avea tabla în faţă, într-o perioadă în care eu învăţam să mut piesele şi, un al doilea motiv de a nu-l putea uita, era colegul care Continue reading →