Studiul arhivelor, de orice fel ar fi ele, este corelat în mod aproape automat cu imaginea prafului atotstăpânitor. Desigur, este vorba și de mirosul înțepător al acestuia, dar dincolo de acest impediment, mărturisesc că o arhivă te poate surprinde necondiționat exact atunci când te aştepti mai puțin.
Astăzi suntem parte componentă a unei societăți informatizate. Este o valență, deloc nouă, care ne pune la încercare fiecăruia dintre noi aptitudinea intrinsecă a relaționării interumane. Apelul către deprinderile esențiale, cum ar fi spre exemplu scrisul de mână, pare și el să fie amenințat de lovirea mecanică a unor taste în sincron.
Legătura dintre cele două idei cu care am ales să încep această poveste simplă, este o întâmplare. Mai concret, o vedere pe care poștașul o purta în geanta sa către o domnișoară din Giurgiul anilor 1930, într-o zi de septembrie. Dovada este chiar alături, o cartolină veche de mai bine de 80 de ani. Continue reading →