La Giurgiu- orașul Sfântului Gheorghe – dar cred că nu numai aici oamenii se cântăresc de 23 Aprilie – ziua în care Mucenicul a tăiat capul Balaurului. Problema e câte capete i-au mai rămas. Oamenii între două cumpărături see cântăresc. Lasă sacoșele pe trotuar să nu tragă pe taler.

Femeile mai atente își scot și pantofii. Ca arabiii in moschee.

Ele vor să fie cântărite cât mai exact. Bărbații nu se fomalizează. Se urcă pe cântar fără prea multă vorbă.

Unii mai bătrâni se închină înainte.

Femeile se închină după când află ce greutate au.

La ce e bună cântarea asta?- întreabă un sceptic.

La farmece. Le alungă-răspunde un lustralgiu mustăcios reprofilat.

Și uite așa creștinismul șimucenicia e înlocuită cu exorcismul.

La 10 metri un cântar. Asta în piața mare.

Ne-ar invidia și americanii cei mai mari amatori de jogging și fitness.

Fiecare cântar înfășurat în ramuri verzi de salcie. Nici nu se mai văd acele indicatoare.Nici nu contează prea mult.

Actul ritual să fie făcut.

Cântaragii au un aer oficial: Stai pe mijloc. Suie ambele picioare sau nu te sui, mamă că tu mi-l strici. Îți spun din ochi. Ai 120 cu TVA cu tot.

Sau altul: De s-ar cântării tot Giurgiul să știm și noi pe ce picior stăm.Se dau sfaturi medicale:

Uite vezi frunzele astea- din astea trebuie să mănânci și să vezi cât  slăbești.

Țărăncile nu își mai vând legătura de verdeață de când au venit cei cu cântarele. Dacă știam luam și noi un cântar din ăsta. Bine că ține doar o zi.

Undeva în afara pieții în plin soare- un innovator și-a pus cântarul sub o scară acoperită cu ramuri de salcie.

Are și un ziar în care își mai aruncă un ochi ca să nu se plictisească. Pare un intelectual.

Explică tuturor fapta eroică a Sfântului Gheorghe. Doar el și Făt-Frumos s-au luptat cu Balaurul.

Pe Făt- Frumos nu l-a canonizat nimeni.

Sub umbrar omul nostru emite judecăți de valoare: Cine a ținut Postul se cunoaște. Se suie ușor pe cântar.

Cu inima curată. Țopăind. Are har. Judecată limpede. Îi convine. Nu-l bate Soarele în cap.

Continuă: V-aș cântări și iarna dar cade zăpada pe cântar și îl face greu.

Giurgiu pe 23 Aprilie de ziua lui e ca Ierusalimul de Florii.

Numai ramuri verzi de salcie. Acolo erau de palmier și de finic. Și lumea le ținea deasupra capetelor. Și Iisus trecea pe dedesubt. Și nimănui nu i-a trecut prin cap să-l cântărească.

Un articol semnat de Dr. Cosmin Ștefan Georgescu