Get Adobe Flash player
+37
°
C
+38°
+23°
Giurgiu
, 22
+39°+24°
+39°+23°
+37°+21°
+39°+23°
+38°+21°
+39°+21°
Prognoză pe 7 zile
ziare.antena3.ro

Arhive

DECORAREA ORAŞULUI GIURGIU

decoratie-giurgiuÎn contextul împlinirii a 100 de ani de la intrarea României în Războiul de Reîntregire Naţională, prezentăm unul din cele mai impresionante şi emoţionante momente din istoria oraşului Giurgiu, şi anume decorarea la data de 18 octombrie 1922 în cadrul unei solemnităţi deosebite a oraşului Giurgiu  de către statul francez cu „Crucea de război cu palmete”.

Delegaţia franceză care sosea la Giurgiu pe 18 octombrie 1922 era formată din: mareşal Foch (foto), generalii Berthelot, Petainn şi Weygand, locotent colonel Vassaigne, căpitanul Bugner şi ministrul plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti Daeschner.

decorarea-2

Au fost însoţiţi din partea română de: I.C. Brătianu – prim ministru; generalul Arthur Văitoianu – ministru de interne; generalul Mărdărescu – ministrul armatei; generalii Cristescu, Jitianu, Zodic şi Lupescu; coloneii Rosseti şi Toma Dumitrescu, maiorii Oroveanu, Radu Săveanu şi Pleşoianu (membrii ai personalului cancelariei primului ministru); de către deputaţii şi senatorii vlăsceni : D. Iuca, Tony Iliescu, Iancu Coşoiu şi Grigore Bălănescu.

Au fost întâmpinaţi de: Paul Rădulescu – prefectul judeţului Vlaşca, Nicolae Bălănescu – deputat de Vlaşca, N. Pascal – preşedintele Comisiei Interimare a oraşului, C. Barbilian – preşedintele Tribunalului judeţean; P. Teodorescu, T. Dumitrescu, Gh. Petrescu, Vasile Cochinescu (membrii ai Comisiei Interimare a oraşului).

Iată cum s-au derulat evenimentele: “deşi anunţaţi în ultimul moment, cetăţenii giurgiuveni au ştiut să dea acestei serbări măreţia cuvenită. Oraşul era gătit în haine de sărbătoare, cercuri de verdeaţă drapate cu tricolorul francez şi român, împodobeau edificiile … covoarele naţionale atârnate de balcoanele caselor dădeau un frumos colorit acestui decor, iar în lungul străzilor şi din distanţă erau arborate plancarde purtând înscripţiile :”Vive la mareschal Foch”; “Vive la general Berthelot”; “Vive la vaillante armée francaise”.

Onorurile au fost date de o companie din regimentul 5 Infanterie Vlaşca.

La intrarea trenului cu oaspeţii sosiţi în gara oraşului s-a intonat Marseillesa în timp ce urale entuziaste şi nesfârşite au izbucnit de pretutindeni.

După ce s-a urat bun sosit înalţilor oaspeţi şi după prezentările de rigoare întregul cortegiu în automobile şi trăsuri s-au îndreptat spre parcul oraşului.

Pe tot parcursul drumului mulţimea nerăbdătoare saluta ovaţionând pe membrii delegaţiei franceze.

În grădina Parc – Alei, în faţa monumentului ridicat în amintirea eliberării oraşului Giurgiu în luna noiembrie 1918 de către trupele franceze din Armata Dunării, s-a desfăşurat ceremonialul de decorare a oraşului, cu acest prilej N. Pascal primind din partea mareşalului Foch înalta decoraţie.

S-au ţinut cu acest prilej mai multe discursuri.

N. Pascal menţiona: „După ce trupele inamice au făcut să dispară martorii furturilor, ei trebuiau să facă să dispară şi urmale crimelor săvârşite. Am denunţat conştiinţei publice universale, toate aceste fapte. Dar toate acestea constituiesc istorie”.

Se adresa comandanţilor miltari prezenţi: „D-le mareşal Foch aţi luptat pentru drept şi aţi învins, aţi luptat pentru civilizaţie şi dreptate şi aţi izbândit. Acum marele popor francez luptă pentru pace, cucerind noi drepturi la recunoştinţa acelora care aspiră la muncă prin pace şi nu dominaţie: Mulţumim de asemenea guvernului Dvs. care ne-a trimis în misiune pe generalul Weygand, ajutor strălucit şi făuritor al marii victorii. Mulţumim de asemenea pentru prezenţa marelui prieten şi protector, generalului Berthelot, amicul încercat, care ne-a sussţinut şi însufleţit în timpul gravelor noastre impasuri”.

Pentru generalul Berthelot (foto),

10-atac N. Pascal amintea strânsele afinităţi cu oraşul şi populaţia oraşului Giurgiu: „Suntem uniţi prin legături indestructibile făcute cu dânsul din dureri şi amintiri comune, priten care a locuit în nenorocitul nostru oraş după izgonirea inamicului”.

În încheiere arăta ce semnificaţie are decorarea oraşului Giurgiu: “Crucea pe care aţi dat-o oraşului nostru, reprezintă un simbol al mărinimiei pasului Dvs. şi al sentimentelor sale cavalereşti şi generoase, aici la Giurgiu ea va servi ca exemplu că trebuieşte întotdeauna să urmeze drumul onoarei, singurul care duce la respectul şi prietenia unui popor, ca cel francez”.

Un emoţionat discurs a ţinut şi Nicolae Bălănescu: „Bravul popor francez s-a făcut încă o dată marele campion al civilizaţiei omeneşti, condeiul libertăţii şi a dreptului. Noi nu putem uita ajutorul pe care Franţa ni l-a dat la 1859, la Unirea Principatelor, tot astfel cum ne-a dat frăţescul şi marele sprijin pentru înfăptuirea unităţii naţionale”.

Lipsind documentele de arhivă vom prezenta cele menţionate în presa timpului.

În articolul intitulat „Pentru ce a fost decorat oraşul Giurgiu” din data de 19 octombrie 1922 ziarul „Liberalul” menţiona: „Este incontestabil că în groaznicul război ce am dus, toată Ţara Romînească a suferit, dar ceea ce este şi mai incontestabil este că oraşul Giurgiu a suferit mai mult decât oricare altul. Sacrificat pentru interese strategice de către Marele Stat Major, întocmai ca Nancy, oraş mare din Franţa, nimeni nu cârtit în contra necesităţii patriotice, bombardat în timpul, de peste trei luni, de două ori pe zi cu o furie crescândă, după trecerea trupelor noastre la Flămânda, ca represalii s-a tras asupra oraşului nostru cu bombe incendiare încărcate cu benzină, bombardamente în care a ars partea stângă a străzii Gării în întregime. Aeroplanele inamice bombardau stradă cu stradă pentru a-l şterge de pe faţa pământului”.

Populaţia giurgiuveană a suportat cu stoicism toate acestea: ”toate aceste nenorociri au fost suportate de către populaţia giurgiuveană cu un stoicism admirabil, această populaţie care în fugă nu luase decât ce era pe ei”.

Decorarea oraşului Giurgiu în concepţia autorului articolului era justă şi venea ca o compensaţie pentru suferinţele îndurate: ”era şi natural ca atâta suferinţă, atâta virtute, să nu şi găsească o răsplată, căci o mai mare răsplată nici nu se putea ca aceea ce s-a acordat oraşului Giurgiu”.

În încheierea articolului se simţea emoţia şi mândria autorului de a fi participat la un asemenea eveniment, satisfacţia pe care trebuie să fi simţit orice giurgiuvean: ”este suprema satisfacţie pe care trebuie să o simtă orice cetăţean giurgiuvean, oricare ar fi fost suferinţa lui şi ori de câte ori mari nenorociri ar fi îndurat”.

Pe 19 octombrie 1922 într-un articol intitulat Mareşalul Foch la Giurgiu. Decorarea oraşului” corespondentul ziarului « Lupta » la Giurgiu – Ilie Dumitru consemna: „Astăzi dimineaţă la orele şapte şi jumătate au părăsit Capitala, prin Gara Filaret, d-nii mareşal Foch, generalul Weygand care, precum am anunţat, şi – au exprimat dorinţa de a decora Crucea de războiu oraşul Giurgiu.

Cu trenul mareşalului Foch au mai plecat d-nii I.I.Brătianu, generalul Weygand, Văitoineanu, G. Mărzescu şi generalul Mărdărescu, miniştri.

Au plecat cu acelaşi tren şi d-nii Dasschner, ministrul Franţei la Bucureşti, generalii Petain, ataşatul militar  lt. Colonel Vessigne, căp. Bugnet, generalii Cristescu, Jiteanu, Lupescu, Zadic ; coloneii Rosseti, Toma Dumitrescu şi maiorul Oroveanu, d-nii Pleşoianu – şeful de cabinet al primului ministru, Radu Săveanu – şeful de cabinet al ministrului de Interne şi Iuca – deputat de Vlaşca.

La orele opt şi jumătate trenul special a intrat în gara Giurgiu, unde un public numeros a aclamat pe înalţii oaspeţi.

Muzica militară intonează Marseillesa în timp ce urale nesfârşite izbucnesc de pretutindeni.

Câteva momente în urmă toţi cei sosiţi cu trenul special la care se adaugă d-nii Tony Iliescu şi Gr. Bălănescu, pleacă cu automobilele la parcul oraşului

Pe de o parte şi de alta a trotuarelor un public imens salută pe mareşalul Foch.

Placarde purtând inscripţiile Vive le mareschal Foch ; Vive le general Berthelot  şi Vive la vaillante armee armée francaise erau arborate în lungul străzilor:

Ajunşi în parc, distinşii oaspeţi sunt din nou aclamaţi de public şi şcolile din oraş.

Mareşalul Foch descinde în parc. În curtea parcului din Giurgiu mareşalul Foch şi ceilalţi oaspeţi au fost obeictul unei deosebite manifestaţii de simpatie.

Acolo se află piatra comemorativă ridicată în amintirea celor dintâi soldaţi francezi căzuţi în luptele de pe Dunăre.

Pe piatră, în faţa căreia întreaga asistenţă s-a descoperit pios, este săpată următoarea inscripţie:

Armée francaise de Danube 1918. A Giurgiu le 10 novembre, le 210 – a regiment d’ infanterie francaise franchit de vive force de Danube premier episode des operations menées par les forces francaises et roumains qui aut expulsé de Roumanie l’ennemi comun”.

În urmă mareşalul înmânează Crucea de Război primarului oraşului Giurgiu d-nul Pscal, care rosteşte în franţuzeşte un inimos discurs din care reţinem:

După ce inamicul a făcut să dispară martorii furturilor lor, ei trebuiau să facă să dispară şi urmele crimelor săvârşite. Am denunţat constiinţei publice universale toate aceste fapte. Dar toate acestea constituiesc istorie Domnule Mareşal, ceea mai nobilă şi mare faptă este însă accea pe care aţi scris-o dvs.

Aţi luptat pentru drept şi aţi invins. Aţi luptat pentru civilizaţie şi dreptate şi aţi izbândit.

Acum marele popor francez luptă pentru pace cucerind noi drepturi la recunoştinţa acelora care aspiră la muncă prin pace şi nu prin dominaţie.

Mulţumim de asemenea pentru prezenţa marelui nostru prieten şi protector generalul Berthelot, amicul nostru încercat care ne-a susţinut şi însufleţit în gravele noastre impasuri. Cu dânsul suntem uniţi prin legături indestructibile făcute din dureri şi amintiri comune, prieten care a locuit în nenorocitul nostru oraş după izgonirea inamicului.

Exprimându-şi apoi recunoştinţa pentru brava armată franceză care a eliberat teritoriul românesc de duşmani, vorbitorul sfârşeşte cu cuvintele:

Crucea care aţi dăruit-o oraşului nostru reprezintă un simbol al mărinimiei poporului dvs. Si al sentimentelor sala cavalereşti şi generoase, aici la Giurgiu ea va servi ca exemplu că trebuieşte întotdeauna să urmeze drumul onoarei, singurul care duce la respectul şi prietenia unui popor ca cel francez. Traiască Franţa şi bravii ei fii.

Urale nesfârşite acoperă ultimele cuvinte,  mareşalul Foch fiind îndelung aplaudat de o imensă mulţime.

Mareşalul răspunde :

Oraşul dvs. A devenit un oraş al eliberării şi al victoriei.

Sunteţi primarul unui oraş de acum încolo istoric.

Dl Bălănescu prefect de Vlaşca (în realitate era deputat de Vlaşca – şeful organizaţiei judeţene P.N.L. Vlaşca) adresează şi d-sa câteva cuvinte mareşalului care îi spune :

Sentimentele pe care le manifestaţi pentru Franţa le nutreşte şi aceasta pentru ţara dv. Vă asigur că puteţi conta pe sprijinul Franţei şi în viitor după cum a fost şi în trecut ».

În automobile întreaga asistenţă trece pe strada principală, unde are loc o defilare.

În urmă mareşalul Foch a vizitat portul şi cartierul bombardat în timpul războiului.

La orele 11, iluştrii vizitatori au părăsit Giurgiu cu un tren special. În gara Comana, trenul este întâmpinat de zeci de copii care în faţa vagonului mareşalului cântî mai multe cântece după care încinge o horă.

Mareşalul Foch şi generalul Berthelot la fereastră ăi aplaudă”.  

Pe 20 octombrie 1922 Ilie Dumitru revine cu noi informaţii în articolul “Decorarea Giurgiului” – “Giurgiu a fost unul din cele dintâi oraşe româneşti care au pălătit tributul lor în războiul de liberare naţională. Laşitatea inamicului a permis tunurilor lui Mackensen să – l pustiască. Devastările suferite sunt astăzi glorioase.

Ieri mareşalul Foch însoţit de generalul Weygand s-au dus să decoreze Giurgiu cu Crucea de război franceză – decoraţia cinsteşte numai piepturi de eroi.

Primarul Giurgiului a spus în cuvinte fericite, prietenia, recunoaşterea pe care giurgiuvenii, ca şi întraga suflare românească o păstrează naţiunii, armatei şi conducătorilor Frabnţei. Mareşalul Foch şi generalul Weygand au putut constata că prietenia româno – franceză se bazează la noi nu numai pe o politică de stat fidelă, ci pe un adevărat instinct naţional.

La 1914, în generalul Pau, poporul român aclama speranţele Franţei şi hotărârea lui de a lupta alături de ea. Astăzi el aclamă în mareşalul Foch şi genralul Weigand şi generalul Berthelor neclintita lui statornicie în lupta paşnică pentru păstrarea roadelor victorie, pentru Franţa ca şi pentru toate statele statele care au sângerat alături de ea pentru libertate şi dreptate”.

Ziarul Dimineaţa” din data de 20 octombrie 1922 publică Decorarea oraşului Giurgiu. La monumentul de piatră” din care cităm:

De aici au trecut în grădina publică  zisă « Aleiul » la monumentul de piatră ridicat de francezi în anul 1918, în memoria primilor soldaţi din regimentul 210 cari au călcat pe pământul României. La vederea monumentului Foch vădit impresionat, a stat un răstimp pe loc, în pioasă contemplare.

Apoi primi pe loc o delegaţie a societăţii demobilizaţilor căreia între altele i – a spus :

“Cei ce au luptat alături de noi se vor socoti întotdeauna prietenii noştri”

Apoi urcându – se pe terasă împreună cu generalul Berthelot după ce învălui într – o lungă privire perspectiva ce o reprezintă Dunărea şi malul bulgăresc unde s-au dat luptele, adresându-se mulţimii imense care umpluse grădina, o vesti că aduce în numele republicii franceze, decoraţiunea oraşului Giurgiu. După aceea citi ordinul de zi pe armată, în care se arăta că oraşul Giurgiu e decorat pentru purtarea eroică a populaţiei giurgiuvene în anul 1918, când armatele aliate au pus piciorul pe pământul României.

Mareşalul înfipse după aceea Crucea de Război în perna de catifea pe care era brodată marca oraşului.

Primarul o ridică în sus şi o arată mulţimii.

Primarul mulţumeşte mareşalului.

Dl Bălănescu, deputat, în numele parlamentarilor din Vlaşca mulţumeşte Franţei pentru sprijinul acordat României.

Mareşalul Foch răspunde că « dacă este adevărat că Franţa a sprijinit România, el poate să ne asigure în numele poporului francez, că Franţa va fi de aici înainte, ca şi în trecut, alături de noi.

Primarul oraşului dl. Nicolae Pascal anunţă apoi că în amintirea acestei zile consiliul comunal a hotărât ca grădina publică « Aleiul » va purta, cu începere de azi, numele mareşalullui Foch.

Ulterior conducătorul delegaţiei franceze mareşalul Foch arată că a fost impresionat de modul în care populaţia giurgiuveană a întâmpinat delegaţia franceză, aspect care reiese dintr-un amplu interviu acordat ziarului  „L’Independance Roumaine” din care cităm:

Una din cele mai frumoase amintiri va fi fără îndoială, mişcătorul omagiu adus Franţei şi armatei franceze de către populaţia oraşului Giurgiu, această cetate martiră, care bombardată şi în mare parte dsitrusă chiar în cele dintâi zile de război, din 1916, a avut să sufere aşa de mult în timpul ocupaţiei, dar în schimbul căreia a venit suprema satisfacţie, de a fi punctul de plecare a eliberării teritoriului d-voastră, când la 10 noiembrie 1918, generalul Berthelot şi-a făcut pe aici intrarea victorioasă în fruntea armatelor aliate din Orient, pentru a da mâna armatelor dvs., care veneau din Moldova.

Încheia : « vă rog a exprima încă o dată, din partea mea oraşului Giurgiu, sincerul meu salut de afecţiune şi admiraţie.

Căldura, simpatia cu care a fost primită delegaţia franceză la Giurgiu a fost pusă cîteva zile mai tîrziu în evienţă de corespondentul în România a ziarului Le Temps”.

Cităm : Primirea ce ni s-a făcut la Giurgiu a fost din cele mai spontane şi călduroase. Primarul, deputaţii, populaţia, ne-au dat sincere dovezi de simpatie. Oraşul, prin ruinele sale, dovedeşte lovitura de măciucă dată în năvălirea germano-bulgară şi suferinţele îndurate în decursul ocupaţiei. Acest oraş ruinat şi ocupat, a fost punctul reînvierii şi victoriei, în zona trecerii Dunării, a trupelor franceze, în noiembrie 1918.

Ziarul Liberalul” din 18 octombrie 1922 arăta semnificaţia zilei pentru oraşul Giurgiu şi populaţia giurgiuveană: În această zi giurgiuvenii uitând lacrimile lor, s-au ridicat deasupra durerilor şi s-au arătat a fi într-adevăr eroici. Am credinţa că această zi istorică va fi fecundă în consecinţe de tot felul pentru oraşul Giurgiu.

Legat de acest eveniment memorabil din istoria oraşului Giurgiu avem două materiale inedite (sau cel puţin unul dintre ele), respectiv o fotografie cu membrii delegaţiei franceze şi române alături de populaţia oraşului Giurgiu în grădina Parc – Alei la în momentul sărbătorii evenimentului mai sus prezentat şi o fotografie (cea originală) cu distincţia primită de oraşul Giurgiu în anul 1922 – Croix de guerre revers –  împreună cu un dosar al poveştii decorării oraşului, dosar întocmit se pare în anul 1968 de oficialităţile de atunci ale oraşului în contextul în care  preşedintele Franţei –  Charles de Gaule  vizita România (se pare că şi oraşul Giurgiu se afla pe lista oraşelor care potenţial puteau fi vizitate).

Iată pe scurt istoria lor.

Fotografia (originalul se păstrează la Muzeul judeţean “Teohari Antonescu” Giurgiu) potrivit  unui bun cunoscător al istoriei oraşului – muzeograful Emil Păunescu – a fost salvată de o persoană – tehnician ca meserie – un bun cunoscător al istoriei oraşului într-o împrejurare bizară.

Ne aflăm undeva în anii 80 – în contextul demolărilor din zona de centru a oraşului – o ţigăncuşă cară  într-un cărucior mai multe bunuri din clădirile părăsite aflate în zona de demolare. Tehnicianul vede în cărucior o fotografie înrămată – fotografie care la o analiză sumară poate reprezenta un izvor istoric inestimabil. Are loc o scurtă discuţie pe tema unui posibil furt, se aminteşte şi de omniprezenta Miliţie. Rezultatul – ţiganca fuge, rămâne fotografia care ulterior va fi donată muzeului.

Dosarul poveştii decorării oraşului, dosar întocmit se pare în anul 1968 de oficialităţile de atunci ale oraşului are şi el o istorie interesantă – mai ales povestea decoraţiei.

Se pare că distincţia originală dispare undeva în  anii tulburi – perioada 1944 – 1945 – în dosar este păstrată însă fotografia originală a distincţiei.

Distincţia şi decretul au fost expuse iniţial la sediul vechii primării a oraşului Giurgiu  – în sala de şedinţe a consiliului comunal – pe o măsuţă special construită cu o cutie dreptunghiulară, având deasupra un geam.

Aşa cum aminteam mai sus dispare undeva în perioada septembrie 1944 – martie 1945.

În anul 1968 în contextul unei posibile vizite la Giurgiu a preşedintelui Franţei Charles de Gaule a fost împrumutată de la Muzeul Militar Central un alt exemplar al distincţiei fără baretă şi palmete – exemplar care acum se păstrează la Muzeul judeţean “Teohari Antonescu” Giurgiu.

Material întocmit de

Consilier superior Ion Bălan

Consilier Mihai Vrînceanu

One Response to DECORAREA ORAŞULUI GIURGIU

    Advertisement

    Arhive