Lăsatul sau Lăsata Secului aduce cu sine mai multe obiceiuri la giurgiuveni şi nu numai, în marea lor majoritate legate de vizitele finilor la nași. Ploconul naşului, bineînţeles alături de „sărutatul mâinii” şi „baterea alviţei” sau halviţei erau „literă de lege” pentru Lăsatul Secului.

„Bătutul alviţei” este un obicei care se întâlnea mai mult în zona noastră. Altădată această tradiţie se făcea pe stradă şi la care participau grupuri de tineri. în prezent nici nu ştim dacă se mai cunoaşte acest obicei. Alviţa era legată cu o sfoară de ceva înalt şi i se făcea balans. Apoi, tinerii sau în familie încearcau prinderea ei cu gura. Nu era voie să foloseşti mâinile.

Comercianţii de alviţă, cu nucă, stafide sau alune, şi-au expus marfa pe tarabele din Piaţa Centrală de câteva zile.

Preţurile sunt accesibile pentru toate buzunarele.