Este un episod mai puțin cunoscut din Războiul de Independență al României faptul că, după capitularea de la Plevna, comandantul armatei otomane, Osman Nuri Pașa, a fost escortat prin sudul României și a poposit pentru o noapte la conacul din Vedea, clădire aparținând familiei doctorului și politicianului Apostol Arsache. Tradiția locală păstrează această poveste ca parte a memoriei comunității, ilustrând dimensiunea umană a unui general învins, aflat sub pază militară.

Capitularea de la Plevna, consemnată oficial la 28 noiembrie/10 decembrie 1877, a reprezentat un moment decisiv al Războiului de Independență. Osman Pașa, care timp de luni întregi rezistase încercuirii trupelor române și ruse, a predat sabia în fața principelui Carol I al României și a Marelui Duce Nicolae Nicolaevici al Rusiei. În urma predării, generalul a fost tratat cu respectul cuvenit rangului său și pus sub escorta trupelor românești conduse de generalul Mihail Cristodulo Cerchez, care a supervizat transportul prizonierului pe teritoriul românesc.

Tradiția locală menționează că, înainte de a ajunge la Vedea, Osman Pașa a fost trecut cu barca pe la Ostrovul Cama-Dinu, un punct de trecere pe Dunăre folosit în timpul campaniei. Această traversare subliniază modul în care trupele române și ruse organizau logistica prizonierilor și a convoaielor militare în terenurile fluviale, evitând rutele principale și asigurând securitatea.

Popasul la conacul Arsache a oferit generalului condiții corespunzătoare pentru odihnă și protecție temporară.

Tradiția locală păstrează și detaliul gestului de recunoștință al lui Osman Pașa, care ar fi dorit să ofere o sumă de bani drept mulțumire pentru grija primită. Gestul a fost refuzat, invocându-se imposibilitatea folosirii monedei respective în Principatele Române. Această întâmplare, chiar dacă nu apare în documentele militare centrale, simbolizează demnitatea și sobrietatea oamenilor implicați și oferă o perspectivă umană asupra faptelor istorice.

Chiar dacă istoriografia consacrată se concentrează pe aspectele militare și diplomatice ale capitulării de la Plevna, astfel de detalii locale completează tabloul istoric.

Ele arată că marile evenimente ale națiunii nu s-au consumat doar pe câmpul de luptă sau în sălile de tratative, ci și în interacțiunile directe dintre oameni, unde onoarea, ospitalitatea și memoria comunității au păstrat vie amintirea momentelor esențiale ale istoriei.

Ionuţ Barbălată