În ziua de 27 iunie 1860 municipalitatea oraşului Giurgiu a primit jalba mai multor locuitori din oraşul nostru prin care se solicita hirotonisirea  preotului Petre (Petrache) Rădulescu la biserica  cu hramul Sfinţilor  Haralambie şi Dumitru  Basarabov, semnăturile locuitorilor fiind adeverite, în aceeaşi zi, de către de către deputatul mahalalei şi  şeful poliţiei locale.

Urmare acestei jalbe, în ziua de 11 iulie 1860 Consiliul  Magistratului Oraşului  Giurgiu a încheiat un „jurnal” prin care a fost respinsă propunerea locuitorilor giurgiuveni, document păstrat în original la Biroul Judeţean Giurgiu al Arhivelor naţionale, document pe care îl prezentăm în continuare:

„Citind  comitetul reclamaţia D-lor proprietari orăşeni prin care cere  hirotonisirea  seminaristului Petrache Rădulescu pentru sfântu  locaş ridicat în cimitirul  de terminat  în mijlocul  ceairului.

            Citind comitetul şi reclamaţia D-lor epitropi ai acestui sfânt  locaş hotărâre neclintită  era ca în mijlocul  acestui loc  să se ridice  o încăpere  nu mai într-un mod  de paraclis în care să se  facă slujba  trebuincioasă  a morţilor pentru  înmormântare şi aceasta  de preoţi mahalagii  din oraş, iar nu de vreun preot  hirotonisit  pentru acest paraclis.

            Având în vedere  şi luând  în consideraţie  arătania D-lor epitropi cum că numitul locaş  cu hramul sfinţilor Dimitrie  şi Haralambie  să află încă  în lucrare şi încă departe de completa  sa săvârşire şi că numai că  nu are până acum nici un venit, ba  încă nici un capital îndestul spre  a-l aduce în starea  de a să  consfinţi şi de a să  ţinea  dumnezeiescul  serviciu întrânsul.

            De aceea consiliul pe acestea bazat şi pe dreptate decide  că recomandatul seminarist Petrache  Rădulescu nu se poate hirotonisi  pentru acest sfânt locaş, precum nici altul nimeni  până la desăvârşita lucrare a aceşti sfinte biserici, căci ridicându-se o asemenea  hirotonisire  s-ar face două rele, una că  acest sfânt locaş s-ar îndatora prin aceasta a răspunde  o leafă  de  unde n-are, iar alta  ca  hirotonisitul  nu numai  că s-ar  vedea  lipsit de ajutoarele  trebuincioase, ci fiind legat  de acest sfânt  locaş, s-ar opri de a-şi  căuta  mijloacele vieţii sale  într-altă parte.

            Acest jurnal  pe de o parte  se va ceti D-lor  reclamanţi dacă s-ar arăta,  iar pe de altă parte  să va comunica  cu onoare D-lui prefect al districtului  spre ştiinţă.”

Damian Ancu