Ceea ce vedeţi în aceste fotografii unii dintre dvs., cei mai tineri, sunt imagini pe care nu le-aţi mai văzut vreodată. Clădirea alăturată, o adevărată încântare pentru ochi, a existat cu adevărat pe strada Principele Nicolae, actuală Gării, pe locul unde se află blocul cu CEC-ul.

Ea, asemenea altora, a fost rasă de pe faţa pământului din cauza noului concept de “centru civic”, termen al particularităţilor arhitecturii comuniste de după 1965.

Ce a apărut în locul ei şi a celorlalte din vecinătatea ei este absolut interesant, dimpotrivă: un părculeţ şi un bloc anost de tip ghettou sovietic!

„În sistematizarea oraşelor se va ţine seama de necesitatea realizării unei densităţi optime a construcţiilor, de cerinţele organizării cât mai raţionale şi economice a lucrărilor edilitare şi transportului, asigurându-se o înfăţişare urbană modernă“, reitera Programul PCR, loc. cit., p. 86.

Numai că, „modernizarea“ edilitară a ocolit palatele lui Ceauşescu şi vilele tovarăşilor de la Partid, clădiri confiscate de la proprietarii interbelici.

În realitate, arată istoricul Dinu C. Giurescu, „sistematizarea“ şi „modernizarea“ teritorială echivalau, pe de o parte, cu „distrugerea aproape totală a construcţiilor urbane tradiţionale şi înlocuirea lor cu blocuri de apartamente“, iar, pe de alta, cu „mutarea întregii populaţii rurale de peste 11 milioane de oameni din locuinţe unifamiliale, proprietate privată, în apartamente de blocuri, în calitate de chiriaşi“, potrivit volumului „Distrugerea trecutului României”, Museion, Bucureşti, 1994, (p. 71).

Pentru noi, giurgiuvenii, demolarea ei şi a altor astfel de clădiri, multe de patrimoniu, este o pierdere incomensurabilă şi irecuperbilă, dar mai ales pentru zestrea arhitecturală din Balcani. La Russe încă se mai pot admira astfel de clădiri, care se aseamănă izbitor.