Rareori mergem la cimitir şi mai cu seamă doar atunci când suntem nevoiţi să aducem astfel un omagiu celor care sunt conduşi pe ultimul drum şi care ne-au fost alături în clipele vieţii. O scurtă plimbare pe aleile cimitirului Smârda din Giurgiu ne scoate la iveală câteva epitafuri, de o inegalabilă înţelepciune, lăsate anume spre aducere aminte despre cei care au plecat în lumea de dincolo.

Pe cavoul unuia dintre cei mai bogaţi giurgiuveni, faimosul Tănăsică Birjaru’, stă scris în piatră un tulburător epitaf, care cu emoţie îţi pătrunde în simţiri…

Sfatul lui Tănăsică Birjaru’, un om care s-a bucurat la viaţa lui de tot ceea ce-şi poate dori cineva, este acela de a nu ne lăsa înşelaţi de idealuri mărunte şi de scopuri nesemnificative, de a nu uita că te naşti în lacrimi şi, după viaţa oferită de Dumnezeu, chiar dacă ai fost bogat, tot în lacrimi vei muri.

Tănăsică Birjaru’ vede “scopul vieţii” altfel decât cum a trăit…

Dar să vedem epitaful acestuia:

“Mergeți unde vreți eu vă aștept aici

Scopul vieții

Cine ești? De unde vii?

Omule, poți tu să ști?

Unde mergi? Ce soartă ai?

Poți tu seama ca să-ți dai?

În ce scop te-ai zămislit?

Pe pământ la ce-ai venit?

Și trăind la ce trăiești?

Și ce solie împlinești?

Tu ești mare, tu ești mic

Tu ești tot, tu ești nimic

Tu ești rău, dar puțin bun

Tu înțelept, și tu nebun

Viața întreagă o petreci

Obosind în lupte seci

În necazuri și sudori

Ca să’nduri să-ți faci comori

Iar în urmă cazi strobit

Pleci sărac cum ai venit

Pleci din lume necredințat

Că destinu-i neschimbat

Din neființă pe pământ

De la leagăn la mormânt

De aici/ Mister/ Abis/ Viața n-a fost decât un vis”