Astăzi, 24 ianuarie 2026, România îmbracă haine de sărbătoare pentru a celebra 167 de ani de la „Mica Unire”, momentul în care voința națională a dărâmat barierele dintre frați. Dincolo de fiorul patriotic al horelor ce se încing în piețele orașelor noastre, această zi este un prilej de a reflecta asupra arhitecților care au dat substanță statului modern, printre care se numără și marele om de stat Apostol Arsache.

Legătura sa cu județul Vlașca, actualul Giurgiu, rămâne un punct de mândrie locală. Deși născut sub alte meleaguri, Arsache a devenit prin adopție și prin dragoste față de pământul românesc un simbol al acestor locuri. Moșia sa de la Vedea nu a fost doar o reședință, ci un loc de gândire politică unde ideile despre o administrație unitară și modernă au prins contur. Pentru locuitorii de pe malul Dunării, Arsache nu a fost doar un medic sau un ministru, ci vecinul vizionar care a înțeles că puterea unei națiuni stă în unitate și organizare.

În perioada critică de după 1859, când entuziasmul unirii trebuia dublat de o construcție administrativă solidă, Apostol Arsache a jucat rolul de „liant”. Ca ministru de externe și mai apoi ca prim-ministru, el a purtat povara recunoașterii internaționale a noului stat. Cu o mână sigură, a ghidat unificarea ministerelor, a serviciilor poștale și a armatei, demonstrând un pragmatism rar întâlnit. El a fost cel care a înțeles că unirea simbolică a lui Alexandru Ioan Cuza trebuia să devină o realitate administrativă palpabilă pentru fiecare cetățean, de la Iași până la Giurgiu.

În această zi de 24 ianuarie 2026, când celebrăm temelia României moderne, îi aducem un omagiu acestui fiu al Vlașcăi care a pus datoria față de țară mai presus de orice. Apostol Arsache ne lasă moștenire lecția discreției și a eficienței: un stat nu se construiește doar prin discursuri pătimașe, ci prin muncă riguroasă, diplomație fină și un atașament profund față de comunitatea din care faci parte.

Astăzi, în timp ce ne prindem de mâini, să ne amintim de cei care, în spatele cortinei istoriei, au lucrat pentru ca noi să numim acest pământ, simplu și mândru, România.

Ionuț Barbălată