De sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sâmbătă, 8 noiembrie 2025, credincioșii din Giurgiu au trăit un moment de mare bucurie duhovnicească: târnosirea Bisericii maramureșene cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, aflată în curtea Spitalului Județean de Urgență Giurgiu.

Lăcașul de cult, adevărat simbol al credinței și dăruirii, a primit în această zi și noi hramuri – ale Sfântului Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, ale Sfinților Doctori fără de arginți și ale Sfântului Ierarh Luca al Crimeei.

Slujba de târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească au fost săvârșite de Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de un sobor ales de preoți și diaconi. În cuvântul său, ierarhul a subliniat importanța spirituală a acestui moment pentru comunitate, arătând că biserica din incinta spitalului reprezintă un loc al vindecării sufletești și trupești, o oază de liniște pentru bolnavi, cadre medicale și toți cei care îi trec pragul.

Preasfințitul Ambrozie a adresat mulțumiri și felicitări părintelui paroh, prof. Liviu Mihail Neacșu, pentru dăruirea și eforturile depuse în zidirea și împodobirea bisericii, oferindu-i „Ordinul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, însoțit de gramată și daruri de preț. De asemenea, ctitorii și binefăcătorii au fost răsplătiți cu diplome de mulțumire și binecuvântări arhierești.

La eveniment a participat şi Toma Petcu, preşedintele Consiliului Judeţean Giurgiu.

Pentru a spori bucuria credincioșilor, la sărbătoare au fost aduse spre închinare Racla cu moaștele Sfântului Doctor Tămăduitor Pantelimon, Racla Sfântului Mucenic Doctor Ioan Rusu, Racla Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie și Icoana Maicii Domnului de la Letca, toate așezate spre cinstire în curtea bisericii.

Sute de credincioși, pacienți și cadre medicale au participat la eveniment, având posibilitatea să treacă prin Sfântul Altar, să se închine și să primească iconițe, reviste duhovnicești, dar și pachete cu alimente neperisabile.

Târnosirea Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost nu doar un prilej de rugăciune, ci și o dovadă vie a credinței, unității și recunoștinței față de cei care au făcut posibilă ridicarea acestui sfânt lăcaș – un loc de lumină și speranță în mijlocul suferinței.